În cartile de specialitate sufletul este definit ca fiind totalitatea proceselor afective, intelectuale si volitionale ale omului; omenie, bunatate, mila.
Psihologia a încercat sa dea o definitie acestui termen dar nu este cea mai reusita pentru ca “sufletul” nu poate fi definit. Sufletul este specific tuturor fiintelor, dar în special omului.
Marii filosofi afirma ca “sufletul” este “acea substanta spirituala care da omului viata si care este socotita de origine divina si cu esenta vesnica”.
Sufletul este reflectat prin actiunile, comportamentul omului.
Sufletul nu poate fi bun sau rau, deoarece acesta este divin, pur, este partea nemateriala a omului care îi guverneaza gîndirea, starile, actiunile si care îl mentin pe acesta în viata.
Bunatatea inimii omului, care devine profunda si pozitiva asupra aproapelui, reflecta de fapt sufletul acestuia.
Tinerii din ziua de astazi se feresc sa mai priveasca în jur cu dragoste, cu încredere si bunatate, pentru ca nu li se raspunde pe loc cu aceeasi moneda.
Oricum fiecare dintre noi il vedem diferit, il simtim diferit ....numai ca toti suntem convinsi ca-l avem, sunt putine persoane care considera ca sufletul nu exista ,ca organismul uman functioneaza precum un mecanisc , precum o masina compusa din mai multe piese care asamblate corespunzator fac ca "utilajul" respectiv sa fie intr-o buna stare de functionare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu