Drepturile omului

Drepturi universale şi indivizibile

Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valori esenţiale ale Uniunii Europene. Înscrise în tratatul său fondator, acestea au fost consolidate prin adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale. Ţările care doresc să adere la UE, precum şi cele care au încheiat acorduri comerciale sau de altă natură cu Uniunea, trebuie să respecte drepturile omului.Uniunea Europeană consideră drepturile omului ca fiind universale şi indivizibile. Prin urmare, le promovează şi le apără în mod activ atât pe plan intern, cât şi în relaţiile cu ţările terţe. În acelaşi timp, UE nu intenţionează să submineze autoritatea guvernelor naţionale în acest domeniu.

Politica Uniunii privind drepturile omului pune accentul pe drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale. De asemenea, vizează promovarea drepturilor femeilor şi ale copiilor, precum şi pe cele ale minorităţilor şi ale persoanelor strămutate.
Drepturile omului în UE

Deşi, în general, situaţia în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului în UE este bună, eforturile în această direcţie nu trebuie să se oprească aici. Uniunea Europeană combate rasismul, xenofobia şi alte tipuri de discriminare bazate pe religie, sex, vârstă, handicap sau orientare sexuală, acordând o atenţie deosebită respectării drepturilor omului în materie de azil şi imigrare. Uniunea are o lungă tradiţie în a primi pe teritoriul său cetăţeni din alte ţări (fie că vin să caute un loc de muncă, fie că îşi părăsesc ţara din cauza războaielor sau a persecuţiilor).Combaterea discriminării

Prin Programul comunitar pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială (PROGRESS), UE finanţează o serie de activităţi menite să combată rasismul şi xenofobia în interiorul graniţelor sale. Aproape un sfert din bugetul de 743 de milioane de euro alocat programului PROGRESS pentru perioada 2007-2013 este consacrat combaterii discriminării. UE a creat şi o Agenţie pentru Drepturi Fundamentale (FRA).

Printre priorităţile politice ale Uniunii se numără eforturile în direcţia stopării traficului de persoane, în special femei şi copii. Au fost derulate o serie de programe transfrontaliere destinate combaterii traficului de persoane, în colaborare cu ţările candidate şi cu cele învecinate din sud-estul Europei.O forţă la nivel mondial pentru apărarea drepturilor omului

Treptat, UE a reuşit să transforme problema respectării drepturilor omului într-o preocupare majoră aflată în centrul relaţiilor sale cu alte ţări şi regiuni. Toate acordurile comerciale sau de cooperare cu ţări terţe conţin o clauză care prevede că drepturile omului reprezintă un element esenţial al relaţiilor dintre părţi. În prezent, există peste 120 de astfel de acorduri.

Cel mai cuprinzător este Acordul de la Cotonou - pactul privind asistenţa şi schimburile comerciale încheiat între Uniune şi un număr de 78 de ţări în curs de dezvoltare din Africa, Caraibe şi Pacific (grupul ACP). În cazul în care oricare dintre ţările ACP încalcă drepturile omului, UE poate suspenda concesiile comerciale şi poate reduce sau limita programele de asistenţă. Uniunea consideră că reducerea sărăciei, principalul obiectiv al politicii sale de dezvoltare, se poate obţine doar în cadrul unei structuri democratice. Acelaşi tip de măsuri se aplică şi celorlalte ţări partenere.

Programul UE privind acordarea de ajutor umanitar de urgenţă la nivel mondial nu face, în mod normal, obiectul unor restricţii referitoare la respectarea drepturilor omului. Ajutorul pe care UE îl furnizează în natură, sub formă de bani, sau de asistenţă tehnică, are drept unic scop să uşureze suferinţa oamenilor, indiferent dacă aceasta este cauzată de catastrofe naturale sau de o proastă administrare de către regimurile opresive.

În ultimii ani, UE a menţinut un dialog pe tema respectării drepturilor omului cu ţări ca Rusia, China şi Iran. De asemenea, a impus sancţiuni pentru încălcarea drepturilor omului de către regimurile din Burma (Myanmar) şi Zimbabwe.UE ia iniţiativa

Pentru a promova drepturile omului în lume, UE finanţează Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului. Beneficiind de un buget de 1,1 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, acesta încadrează respectarea drepturilor omului şi a democraţiei într-un context global şi se concentrează pe patru obiective:

* consolidarea democraţiei, a bunei guvernanţe şi a statului de drept (susţinerea pluralismului politic, a libertăţii presei şi a bunei funcţionări a sistemului judiciar);
* abolirea pedepsei cu moartea în ţările în care aceasta încă se mai aplică;
* combaterea torturii prin măsuri preventive (formarea şi educarea forţelor de poliţie) şi represive (crearea tribunalelor internaţionale şi penale)
* combaterea rasismului şi a discriminării, garantând respectarea drepturilor politice şi civile.

Acest instrument finanţează şi proiecte consacrate egalităţii între sexe şi protecţiei copiilor. De asemenea, sprijină acţiunile întreprinse, în comun, de UE şi de alte organizaţii implicate în apărarea drepturilor omului, precum Organizaţia Naţiunilor Unite, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, Consiliul Europei şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
Aţi avut vreodată sentimentul că vârsta, dizabilitatea, etnia, orientarea dvs. sexuală sau religioasă v-au împiedicat să obţineţi un post? Aţi fost vreodată martorul unui tratament injust îndreptat împotriva unei persoane pe baza acestor motive sau aţi fost incitat dvs. înşivă la un comportament discriminator? Aţi fost vreodată victima vreunui abuz, a unei hărţuiri sau aţi avut pur şi simplu sentimentul unei injustiţii? Hărţuirea, discriminarea şi victimizarea nu trebuie ignorate. Este important să vă cunoaşteţi drepturile şi obligaţiile definite de Directiva privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică şi de Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, precum şi mijloacele care vă stau la dispoziţie pentru punerea lor în aplicare.

Articolul 6 al Tratatului de la Amsterdam stipulează că Uniunea Europeană „este fondată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Aceste principii sunt comune tuturor statelor membre.” În 1997, statele membre au întărit capacitatea Uniunii de a susţine aceste principii prin introducerea articolului 13, care conferă Comunităţii competenţa de a „lua măsurile necesare pentru a combate discriminarea pe motive de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală”. Introducerea articolului 13 a fost urmată imediat de propunerea Comisiei în privinţa unui „pachet legislativ împotriva discriminării”, care include Programul de acţiune al Comunităţii pentru combaterea discriminării şi ambele directive, cea privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, şi cea privind crearea unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.

Aceste directive, adoptate în 2000, interzic discriminarea, hărţuirea şi victimizarea la locul de muncă şi în cadrul formării profesionale pe motive de religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală. Interzic, de asemenea, discriminarea pe motive de origine rasială sau etnică, la locul de muncă sau în domenii precum cel al educaţiei, asigurării şi ajutoarelor sociale, inclusiv locuinţe şi sănătate, precum şi accesul la bunuri şi servicii. Deşi multe ţări europene deţineau deja o legislaţie împotriva discriminării, noile legi au ca obiectiv stabilirea unui ansamblu fundamental de drepturi şi obligaţii pe teritoriul Uniunii. Aceasta înseamnă că victimele discriminării, hărţuirii sau victimizării pot acum lua măsuri, iar cei implicaţi în practici discriminatorii pot fi traşi la răspundere, deşi modalităţile diferă de la o ţară la alta.

Directivele au efect asupra noastră, a tuturor. Din acest motiv, implementarea lor cu succes depinde de asemenea de cât de conştienţi sunteţi de drepturile şi obligaţiile pe care le implică şi de procedurile stabilite pentru a ajuta victimele discriminării să depună plângeri.
Drepturile dumneavoastră

Dacă sunteţi victimă a discriminării, a hărţuirii sau victimizării, aveţi acum dreptul să luaţi măsuri, deşi modalitatea diferă de la o ţară la alta. Ţine de guvernul fiecărei ţări, de exemplu, să decidă dacă măsurile împotriva practicilor discriminatorii vor fi luate cu ajutorul procedurilor judiciare - de ex., prin sistemul de procedură civilă sau penală - sau prin măsuri administrative. De asemenea, guvernele pot opta pentru încurajarea reconcilierii şi pot organiza un sistem de detectare pe bază de voluntariat a tratamentului incorect prin intermediul discuţiilor mai degrabă decât pe cale legală. Cu toate acestea, Directiva privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, şi Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă asigură tuturor cetăţenilor din toate ţările UE dreptul:

* La protecţie legală împotriva discriminării directe şi indirecte pe motive de origine rasială sau etnică în privinţa educaţiei, a asigurărilor sociale, a sistemului de sănătate şi a accesului la bunuri şi servicii, precum şi împotriva discriminării şi a victimizării şi dreptul de a apela la o cale de atac legală.
* La egalitate de tratament la locul de muncă şi în cadrul formării profesionale, fără a ţine seamă de originea etnică sau rasială, de religie sau convingeri, de orientarea sexuală, de dizabilitate sau de vârstă.
* De a solicita angajatorului să asigure facilităţi rezonabile pentru nevoile unei persoane cu dizabilitate, care este calificată pentru postul în cauză.
* De a lua măsuri pentru a combate discriminarea pe motive de origine etnică sau rasială, de religie sau convingeri, de sex, de dizabilitate, de vârstă şi de orientare sexuală.
* La asistenţă acordată în ţara dvs. de o organizaţie care să promoveze egalitatea de tratament şi să furnizeze ajutor victimelor discriminării rasiale într-o modalitate independentă.
* De a depune plângere printr-o procedură juridică sau administrativă, asociată cu penalităţile care revin celor care practică discriminarea.

Obligaţiile dumneavoastră



Angajatorii de pe teritoriul Uniunii sunt din ce în ce mai interesaţi de diversitate, nu doar în virtutea respectării cerinţelor legale, dar şi pentru că acest lucru este benefic pentru afaceri. Politicile care încurajează diversitatea pot face parte dintr-o strategie mai largă de constituire a unui capital uman şi de încurajare a creativităţii şi inovaţiei, de creştere a reputaţiei societăţii şi a imaginii acesteia, de asigurare a accesului angajatorilor la domenii de activitate netradiţionale şi de susţinere a acestora în atragerea şi menţinerea de angajaţi de o înaltă calitate, precum şi de distingere a punctelor forte ale societăţilor în relaţia lor cu clienţii, furnizorii, acţionarii şi alţi actori de pe pieţele multiculturale şi globalizate. Asigurarea unui mediu lipsit de orice fel de discriminare poate ajuta societăţile să evite costurile litigiilor, rotaţia frecventă de personal şi absenteismul. Cerinţele legale stabilite de către Directiva privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, şi de Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă ar trebui, aşadar, să fie văzute ca instrumente care să ajute societăţile să culeagă roadele diversităţii.

Noile reglementări se aplică tuturor angajatorilor şi angajaţilor, atât din sectorul public, cât şi din cel privat. Angajatorii vor trebui să-şi revizuiască metodele de angajare pentru a se asigura că nu au o conduită discriminatorie directă sau indirectă în niciuna din etapele contractului de muncă, de la angajare şi până la rezilierea acestuia. Angajaţii şi personalul angajat de către organizaţii au, de asemenea, responsabilitatea de a nu avea un comportament discriminator. Ei trebuie să se asigure că respectă atât spiritul legii, cât şi detaliile acesteia, deoarece persoanele care dau dovadă de un comportament discriminator riscă acţionarea lor în instanţă de către victimă.

Ca angajator pe teritoriul UE aveţi obligaţia de a interzice discriminarea pe motive de origine rasială sau etnică, de religie sau convingeri, de dizabilitate, vârstă şi orientare sexuală la locul de muncă. Acest lucru presupune

* Implementarea principiului egalităţii de tratament, indiferent de originea etnică sau religioasă, de religie sau convingeri, de dizabilitate, de vârstă şi de orientarea sexuală la locul de muncă şi în activităţile de formare profesională.
* Furnizarea de facilităţi rezonabile pentru nevoile persoanelor cu dizabilitate la locul lor de muncă. Acest lucru presupune luarea de măsuri corespunzătoare pentru a permite unei persoane cu dizabilitate accesul la angajare şi la formarea profesională, cu excepţia cazurilor în care astfel de măsuri ar îngreuna peste măsură angajatorul.
* Furnizarea accesului în egală măsură la angajare, inclusiv la criterii de selecţie şi condiţii de angajare egale, la toate tipurile de instruire şi formare profesională, formare avansată şi reconversie profesională, inclusiv la experienţa practică şi la posibilitatea de a fi membru al organizaţiilor de angajaţi şi angajatori.
* Atribuirea unei valori egale în ceea ce priveşte toate aspectele şi condiţiile legate de remuneraţie. Acolo unde este folosit un sistem de clasificare a posturilor pentru stabilirea remuneraţiei, acesta trebuie să se bazeze pe aceleaşi criterii, fără a ţine cont de originea rasială şi etnică, de religie sau convingeri, de dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală.