INSOMNIA

      fragment dintr-un jurnal pierdut.         "
             Singura.In camera mea unde e liniste , doar vantul imi aduce aminte ca nu dorm..a si tigarea aprinsa-n scrumiera...caut ceva...caut sperante dar e prea intuneric si nu le vad.Fac tot posibilul sa nu ma mai gandesc la ele si o fac dand vina pe lenea mea de a ma da jos din pat. Iau paharul cu apa si beau.si mai beau unul...incep sa ma gandesc la apa ! Ce vital suna ! As bea un Ocean daca as stii ca asta e unica metoda de a-mi limpezii gandurile si de a-mi spala pacatele . Suna cam religios ...insa, n-are nici o treaba cu asta. Si oricum, nu sunt ele mari..insa cam grele pentru constiinta mea fragila. Asa fragila, devine puternica doar atunci cand picioarele mele trebuie sa ramana pe pamant.Si , crede-ma, nu e usor , cel putin nu pentru mine, atunci cand trec de la un vis la realitate. E ca si atunci cand de la lumina mergi la intuneric. In primele secunde nu vezi nimic, se intampla ,uneori, sa nici nu-ti dai seama unde te aflii. Asta pana cand lucrurile prind un contur.Si atunci ma intreb : oare ce-mi place mai mult? Sa vad lucrurile pe lumina sau sa le simt , sa le "pipai in intuneric"? In ambele situatii exista aparenta exact ca la oameni. Mi s-a intamplat des sa cunosc un om , sa-mi para bland si de treaba dar timpul sa-mi demonstreze contrariul cat si invers...Poate si de asta nu conteaza exteriorul decat un procent neinsemnat , unde intra igiena si buna educatie...in rest..in interior e raspunsul la intrebari.
            Hmm, e deja ora 3 si nici urma de somn...aprind calculatorul sa caut un film...sau o melodie care s-o pun pe repeat pana adorm...nu mai am chef de scris ...noapte buna Timisoara..."