o zi intoarsa si pe fata si pe dos..

Mergeam ieri pe strada cu castile mele in urechi si observam oamenii...trecatorii...cred ca doi din trei erau cu fruntea incretita, cu capul plecat sau cu ochii mari si tristi....nu stiu daca era efectul fumului tras adanc in piept sau efectul unei realitati deformate sau mai bine zis erodate de-a lungul unor ani trecuti fara rost . Pacat de tara , pacat de noi romanii caci sustin in continuare ca suntem un popor frumos si harnic. Desigur cu mici exceptii doar toti suntem locuitori si distrugatori ai Terrei intr-o mica / mare masura. Am numai 24 de ani dar parca au trecut mii  din viata. Parca traiesc mult mai demult . Sa fie devina faptul ca-mi amintesc si cele mai neinsemnate intamplari . Spun neinsemnate pentru ca mi se pare o prostie  faptul ca-mi amintesc ca intr-o primavara a anului 1997 mi-a cazut pe piciorul un scaun urat din sufragerie sau ca mi-am cumparat intr-o zii o inghetata si ca dupa doua muscaturi am scapat-o ....in orice caz , am momente cand ma simt batrana pe interior...obosita si secata de viata ....ca orice om am momente cand vreau sa plec departe , undeva sa nu ma gaseasca nimeni....dar nu pot...ma tine inima aici...iubesc aici...am un suflet geaman aici...nu am cum....

va urma........