vineri, 21 mai 2010
miercuri, 5 mai 2010
MUSIC
M-am indragostit de mic copil , casetofonul imi era cel mai fidel prieten , ma mai supara uneori ca-mi agata banda dar in final tot el era cel care ma linistea. Abea asteptam sa treaca orele , sa ajung acasa de la scoala , la casetofonul meu drag , care ma astepta singurel si cumintel in salon. Tineam casetele ordonate frumos , intr-o cutie , sub patul meu. Nimeni nu avea acces acolo si daca-mi umbla careva, stiam , ca lasam semn. Vacanta de vara venea cu pasi repezi si parintii ma duceau la Bucuresti la verisoarele mele . Nu-mi placea acolo, nu-mi placea aglomeratia din Capitala , nu-mi placea casetofonul verisoarelor mele si nici muzica lor rock. Eram mai tot timpul trista si-mi era un dor nebun de casa si de muzica mea. Am gasit in camera matusii mele un pick-up si niste viniluri , alea imi faceau vacanta mai senina.
Timpul trecea si eu pe masura ce cresteam ascultam si mai multa muzica , la masa , in baie la dus, pe tren , in taxi, la scoala pe ascuns in ore. Parca si acum o aud pe maicamea ” numai muzica ai in capul ala !! Pune mana si invata ca , cu muzica vei murii de foame!!!” . Stiam ca are pe undeva dreptate , dar eu nu vroiam sa ajung cantareata , mie imi placea sa ascult si atat. In clasa a 9-a am vrut sa fac liceul de muzica, m-am demoralizat cand mi-au spus cei de acolo ca voi fii nevoita sa-mi aleg un instrument pe care sa-l invat si ca va trebuii ca parintii mei sa mi-l cumpere . Mi-am lasat totusi dosarul , insa am fost respinsa, nu am intels motivul. Oricum si parintii imi spuneau sa-mi aleg un liceu normal pentru ca ei nu ma vor putea sustine financiar . Intradevar la liceul respectiv erau numai copii de bani gata. Aveam o amica acolo, care facea balet si vioara. Vioara era cumparata de parintii ei si nu era deloc ieftina….in fine….am reusit performanta sa-mi fac o trupa de dans cu care am avut succes pe la baluri si spectacole locale . In liceu nimeni nu mai imi spunea Tina , imi spuneau “flashdance” , am reprodus la un bal scena de dans din film . Apoi , prin 2006 , am inchiriat o sala si spre norocul meu am reusit sa adun cativa elevi , pe care sa-i invat sa danseze. Vroiam sa fac altceva, era plin orasul de cursuri de dans “cha-cha , rumba, salsa…” . Cei care veneau la mine imi spuneau ” vreau sa invat sa dansez pur si simplu, nu un stil anume, vreau sa nu ma mai fac de ras pe la vreo petrecere , sa nu mai fiu stana de piatra”. Si asta faceam , incercam sa-i fac sa fie fara inhibitii , fara rusine , e greu de crezut dar am vazut oameni care habar n-au sa danseze si e pacat . Poate ca nu e vital dar macar o data in viata e frumos sa dansezi. Te face sa te simti minunat , sa plutesti, sa uiti pentru o clipa de stresul cotidian . Din pacate nu am putut tine sala prea mult , eram la pamant , eram slabita , aratam ca o schija , aveam deja 2 slujbe si in timp nu am mai facut fata, plus ca financiar imi era greu pentru ca eu nu le ceream bani cursantilor , nu mi se parea corect pentru ca nu aveam studiile necesare , erau care-mi dadeau ca semn de multumire. Acum ca si al doilea job , dansez intr-un club de muzica retro . Ma bucura insa, ca nu suntem imbracate sumar si ca lumea care vine vede dansul si nu “decolteurile”….Acasa , am 2 programe de instrumentale , e un hobby extraordinar pentru mine, sunt in alta lume cand fac asta. Acum mai ramane sa imi iau si niste scule de dj-ala , caci asta e pasiunea mea arzatoare. La vara voi fii Dj Hip-Hop la Campionatul de Baschet Streetball
miercuri, 14 aprilie 2010
NO COMMENT! Imaginea zilei: Demi Moore si un orfan din Haiti
Si David, un baietel de aproximativ 6 ani, a avut parte de mangaierile actritei. L-a facut celebru si pe Twitter, dupa ce a postat o poza cu el. "Da, a supravietuit unui incendiu in urma caruia si-a pierdut trei degete, dar spiritul sau vesel nu a fost atins de flacari!", a declarat Demi pe pagina ei de Twitter.
joi, 25 martie 2010
MONOLOGUL LUI DUMNEZEU
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe….
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat. Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat…
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata…Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie. Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos!
Al tau Tata,
Dumnezeu.”
miercuri, 17 martie 2010
B.U.G. MAFIA
1993 — Începuturi
La sfârșitul anului 1993, pe vremea când albumele de hip hop circulau doar în cercuri restrânse, iar cd-urile erau obiecte rare și prețioase, Dragoș Vlad-Neagu îl întâlnește pe stradă pe Vlad Irimia. Ei intră în vorbă, subiectul fiind pălărioara purtată de Vlad care era brodată de mână cu numele unei formații de gen, celebră și acum, adică Cypress Hill. Amândoi aveau deja tentative de intrare în lumea hip hop ca artiști și pun bazele trupei Black Underground la începutul lui ’94 împreună cu alți doi băieți care la scurt timp părăsesc această trupă, îndreptându-se probabil către alte domenii. Dragoș și Vlad, cu numele de scenă Klax 187 și respectiv Doom (astăzi Caddy și Tataee), reușesc să își înregistreze prima piesă, în limba engleză, cu ajutorul lui Adi Niculescu, acționratorul emisiuni “Yo!Rap Is Moving!” de la radio Uniplus. După ce în prealabil fusese cântată live în cadrul emisiunii mai sus amintite, piesa “Straight Outta Da Hell” rulează acum, în aceeași emisiune, sub formă de pozitiv făcut în studioul de producție al Uniplus-ului.Băieții continuă să creeze piese în engleză, realizându-și instrumentalele cu ajutorul lui Romeo Vanica, pe keyboard-ul acestuia. Pe 6 octombrie 1994, trupa are prima apariție live într-un concert organizat în Club A de către DJ Sleek, primul promoter al hip hop-ului în România. Urmează o serie de show-ri, pe la baluri de boboci ale unor licee din București, alături de cei de la M&G. Se mai înregistreză două piese în engleză care însă nu apar pe radio. În căutare de colaboratori, Klax 187 și Doom întâlnesc trupa Demonii, din care făcea parte și Uzzi, pe atunci sub numele de scenă Drama. Se formează o grupare, Cartelul, împreună cu un al treilea membru, Nicollo, artist solo.
Prima evoluție live a grupării se produce la concertul “Rap Attack” din martie 1995, organizat de către Adi Niculescu la teatrul “Ion Creangă”. Publicul de hip hop crește de la câteva zeci la câteva sute. Demonii se destramă, iar Alin Demeter, adică Drama este cooptat în Black Underground. Odată cu venirea noului component, trupa trece de la engleză la română. Cei trei apar astfel la “Rap Attack”, ediția a doua, făcându-și deja loc în topul trupelor de gen pe atunci încă necomercializate. La începutul verii lui ’95 trupa semnează primul contract de producție, multiplicare și comercializare cu casa de discuri Amma, urmând ca piesa “Psihopatu’” sa între pe o compilație de rap. Totodată, numele trupei se mărește devenind Black Underground Mafia, iar Drama și Doom fac pasul către trecerea la Uzzi și respectiv Mr.Juice.
1995 — Mafia
Pe 20 septembrie 1995 apare primul album al trupei numit “Mafia”, lansat la tarabă în Piața Universității. Pe acest album, invitați pe piese sunt M&G și Marijuana, iar pe interludii Rona Hartner, “Coco” Coroianu, Ben, Alex. Materialul discografic înregistrat în studioul lui Tino Furtuna de la Holograf este al treilea ca dată a apariției pe piața din hip hop-ul românesc, după cele ale trupelor Racla și Paraziții și urma să fie reeditat în ‘97, fără acordul trupei, la o altă casă de discuri, sub pretextul că ar fi un material nou. Băieții, deja cu un album la vânzare, înregistrează cel de-al doilea album în regim propriu cu bani împrumutați de la Dragoș Hriscu, un bun prieten, actualmente patronul clubului Zebra din Bacău. Trupa se numește acum B.U.G. Mafia, după abrevierea cuvintelor Bucuresti UnderGround și reușește să semneze un nou contract, de data aceasta însă cu Cat Music.Lansat pe 8 iunie 1996, E.P.-ul (album scurt) ”Înc-o Zi, Înc-o Poveste”, gata de multiplicat la ora semnării contractului, aduce mai multă melodie scoasă bine în evidență și de prezența vocii feminine a Iulianei “July” Petrache pe piesa “Pantelimonu’ Petrece”. Aceeași piesă, devenită hit, este respinsă de către Tele7ABC ca propunere în vederea realizării unui videoclip. Prin topurile câtorva radiouri din țară au mai stat puțin “Înc-o Zi, Înc-o Poveste” și “Viața De Borfaș”. Încep concertele în afara Bucureștiului, primul fiind în Bacău. Iar vânzările urcă, ajungând la bilanțul final, adică la retragerea de pe piață, cu o cifră de peste 22.000 de exemplare. Pe 29 noiembrie 1996, B.U.G. Mafia aruncă pe piață cea de a treia bombă, albumul “Născut Și Crescut În Pantelimon”. Piesa “Până Când Moartea Ne Va Despărți”, pe care apare pentru prima dată Puya, face ravagii. Trupa este într-o continuă creștere. La succesul albumului mai contribuie piesele “Născut Și Crescut În Pantelimon” și “Lacrimi”. Colaboratorii sunt într-un număr mai mare, astfel că îi întâlnim, pe lângă Puya, și pe: July, Baxter, FreakaDaDisk, Trăgaci, C.R.Bel. Apar chitara reală și scratch-ul. Totul sună mai bine și mai interesant. Klax187 își schimbă numele în Daddy Caddy. Vânzările depășesc 30.000 de exemplare. Până la acest album inclusiv, băieții l-au avut ca inginer de sunet pe Emil “Coco” Coroianu.
La începutul verii lui ’97 apare primul maxi-single al mafioților, “Hoteluri”, compus din piesa care îi dă numele, remixul acesteia, instrumentalele și o piesă bonus. Coperta casetei este de carton, “ca afară’. Se vând 20.000 de exemplare. Tot în ’97, însă în toamnă, Uzzi, Caddy, Juice, împreună cu Sișu și Puya (membrii trupei La Familia) sunt arestați, după terminarea unui concert la Turnu Severin, pentru “ultraj contra bunelor moravuri” - articolul 231 din codul penal. Toți au fost eliberați după 10 ore în care au dat declarații la poliție și procuratură. A doua zi presa scria despre acest incident, aducându-i astfel pe băieți și mai mult în atenția marelui public. De atunci nu au mai avut nicio problemă în legătură cu acest caz. În aceeași toamnă a anului 1997 se lansează, la club Martin, “Deasupra Tuturor”, album care aduce cu sine premiera de a fi imprimat, pe lângă casetă și pe CD. Se remarcă piesele “Marijuana 2”, ”Nimic Mai Presus”, “Jucător Adevărat” și “Delicvent La 15 Ani”. Ca invitați subscriu: Puya, July, Baxter, Gunja și Raluca. Sound-ul începe să se apropie de adevăr. Se folosesc bași reali și efecte pe voci. DJ Phantom (C.R.Bel) îi ajuta pe băieți să introducă sample-uri în muzica lor. Deși nu a beneficiat de niciun hit răsunător ca albumele precedente, “Deasupra Tuturor” a atins cota de 45.000 de exemplare vândute.
În iunie ’98 iese maxi-single-ul “Pentru ‘98”. Piesa bonus a acestui material, ”N-ai Fost Acolo”, este cea care anunță practic apariția unui album tare. Pe 20 septembrie 1998 are loc lansarea albumului “De Cartier”. Invitați să colaboreze, și-au adus aportul la realizarea acestuia: Cătălina, Tenny-e(Cheloo), Don Baxter, Puya, Gunja, July și Andreea. Piesa de promovare, “Poveste Fără Sfârșit”, urcă rapid în top, iar lumea cumpără albumul în draci. Trupa câștigă fani din toate păturile sociale. Toată lumea vorbește despre ei și controversa crește la maxim. La “Galele Ballantine’s” câștigă premiul pentru “cea mai bună piesa rap”, dar pierd premiul pentru “cea mai bună piesă a anului” în fața celor de la Holograf, fapt ce face ca toata lumea să se ridice, să bată din picioare și să scandeze “MA-FI-A!”. Presa îi prezintă cu titlul “Fenomenul B.U.G. Mafia”. Mihai Tatulici îi invită la emisiunea “Audiența Națională”. Albumul este susținut în continuare de alte piese, bune de top, însă prea puțin difuzate deoarece aveau versuri care trebuiau cenzurate sau abordau subiecte care pe prea mulți îi speriau. Printre ele se numără: ”Limbaj De Cartier”, “Hai Să Fim High”, “De Cartier”, “La Vorbitor” și altele. Loredana Groza le propune băieților să scoată în colaborare un maxi-single. Mafia acceptă și produce “Lumea E A Mea”, piesa care are parte de primul videoclip profesionist făcut vreodată în România. “Lumea E A Mea” se vinde în 25.000 de exemplare, iar “De Cartier” în 125.000 de exemplare.
Pe 13 martie ’99, la Sala Polivalentă, are loc cel mai mare concert al trupei. Datorită amplorii pe care o luase “fenomenul”, băieții au fost chemați la IGP pentru a da câte o declarație referitoare la materialul pe care îl aveau la vânzare. În august ’99 iese un nou maxi-single, “România”, care vorbește despre patriotism, despre condiția socială a românilor și despre modele demne de urmat cum ar fi: Hagi, Lăcătuș și Ghiță Mureșan. Leonard Doroftei le cere permisiunea de a intra în ring, la toate meciurile, pe această piesă, spunând că îl motivează. Deși era prevăzut să îi pregătească terenul, nicio piesă de pe “România” nu se regăsește pe albumul “După Blocuri” deoarece, zic ei, ”erau prea multe idei și nu au mai încăput”.
Mafia concertează la penitenciarul Rahova la cererea mai multor deținuți. Albumul se lasă așteptat până pe data de 18 ianuarie 2000. Piesa care dă numele albumului, “După Blocuri”, este aleasă ca single. Se face videoclip pe peliculă, regizor fiind Bogdan Albu, iar operator Viorel Sergovici, ca și la cel cu Loredana, care este filmat însă în digital. Acesta este primul videoclip exclusiv al trupei. La piese colaborează M&G, Luchian, Nico, Puya și Roxana, iar la interludii Țeavă, Pleșa, Greu’ și Cătălin. Lui Juice i se spune de acum Tataee. Deși cel mai bine închegat din punct de vedere muzical, albumul este “închis și violent”. Versurile sunt mai simple, mai dure și mai directe decât pe albumul precedent. Alte piese foarte ascultate sunt: “Capu’ Sus”, “Anturaju’”, “La Greu”, “Cartieru’ Pantelimon”. Vânzările sunt și de această dată foarte bune, adică 90.000 de exemplare. Cum după ploaie vine întotdeauna soare, băieții ies în august 2000 cu o piesă deschisă, melodică, în colaborare pentru prima dată cu Villy pe care îl cunoșteau din ’97, de la Zalău. “Un 2 Și Trei De 0”, așa se numește piesa, este lansată pe maxi-single. Radiourile o difuzează, cluburile o introduc în program, iar videoclipul lui Tudor Giurgiu uimește pe toată lumea. Pe 17 octombrie 2000 apare albumul “Întotdeauna Pentru Totdeauna” care nu aduce prea mare succes, dar se vinde în peste 70.000 de exemplare. Colaboratori: M&G, Puya, Luchian, Maximillian, Pacha Man, Villy și Moni-K. Este prima oară când scot 3 materiale într-un singur an.
În 2001, B.U.G. câștigă premiul “cel mai bun album rap”, cu “După Blocuri”, la Premiile Industriei Muzicale, dar și “cea mai bună trupă rap” și “cel mai bun videoclip”, cu “Un 2 și Trei De 0”, la Premiile Bravo. Tot în 2001 trupa realizează o nouă premieră, extrăgând pe maxi-single piesa “Poezie De Stradă” de pe albumul “Întotdeauna Pentru Totdeauna”, care era deja pe piață. Remixul acesteia are parte de un videoclip din nou foarte bun și devine în scurt timp hit. Produsul este cel mai bine vândut maxi-single al trupei (peste 50.000 de exemplare). Băieții pun pe picioare casa de producție “Casa” și îi semnează pe M&G, Villy, XXL&10Grei, Mahsat, Anturaj și Luchian.
2002 — B.U.G. Mafia Prezintă CASA
Compilația “B.U.G. Mafia Prezintă Casa” este lansată pe 20.02.2002, în clubul Dumars (cu intrare la ora 20.02) și se dorește a fi o prezentare a tuturor artiștilor semnați. În videoclipul piesei “Cine E Cu Noi” (piesa de promovare a compilației) apar Leonard Doroftei și Marius Lăcătuș, care sunt de fapt menționați și în versuri. Pe refrenul piesei își dă concursul Nico. Și această piesă devine hit. La Premiile Industriei Muzicale 2002 câștigă premiul “cel mai bun proiect rap” cu “Poezie De Stradă”. Vânzările trupei B.U.G. Mafia urcă din nou, compilația vânzându-se în 100.000 de exemplare.Urmează o pauză discografică de aproape 2 ani, timp în care se pregătesc albume ale mai multor artiști de la Casă. În componența trupei B.U.G. apare al 4-lea membru, DJ Swamp. “Orice trupă de hip hop trebuie să aibă un dj”.
Pe 1 decembrie 2003 apare videoclipul piesei “Românește”, iar pe 7 decembrie, același an, apare albumul “Băieții Buni”. Materialul este cel mai complex de până acum cuprinzând 15 piese, 5 interludii, intro și outro. Invitați sunt: Villy, M&G, XXL&10Grei, Mahsat, Mario (fost membru Anturaj, trupă care nu mai există), Luchian, Flocea, Brasco și Primo. Următorul videoclip esta la piesa “O Lume Nebună, Nebună De Tot”. Alte piese remarcate sunt: “În Anii Ce Au Trecut”, “Gherila PTM”, “40 Kmh”, “Garda” și “Prin Cartieru’ Minunat”. Este al 2-lea album, incluzându-l pe primul (“Mafia”), care nu are voce feminină pe niciun refren și totodată primul album al unei trupe de la Casa.
Mafia este singurul nume cu 5 nominalizări la Premiile MTV 2004. Au reușit să plece acasă cu două dintre ele, “cel mai bun album” și “cel mai bun act hip hop”, și în acest sens fiind singurii. Vânzări: 100.000 de exemplare. În septembrie 2004, din partea MediaPro Pictures vine propunerea de a realiza piesa de generic a serialului polițist “Băieți Buni” pe care aceștia urmau să-l producă. Proiectul este acceptat și așa se naște piesa “Străzile”, care nu putea să poarte numele filmului deoarece Mafia avea deja albumul “Băieții Buni”. Lansarea filmului se tot amâna, iar băieții trebuie să aștepte și ei, în acest timp pregătind un maxi-single.
Al 3-lea produs Casa iese pe piață pe 5 ianuarie 2005, acesta fiind albumul “Asalt Raggafonic” al trupei M&G. Proiectul beneficiază de două videoclipuri: unul în peliculă și unul în HD. În sfârșit serialul a pornit, B.U.G. Mafia a terminat maxi-single-ul “Străzile”, astfel că pe 16 mai 2005 este așteptat pe piață. Materialul cuprinde piesa originală, remixul acesteia, o altă piesă nouă, instrumentalele acestora și două piese bonus (remixuri la piese mai vechi) menite să introducă albumul aniversar.
2006 — Viața Noastră
Apare primul volum din albumul aniversar „Viața noastră”. Conține 14 dintre cele mai cunoscute piese ale trupei și single-ul care dă numele albumului. Deși în mod normal, un album aniversar include hituri în forma lor inițială, totuși B.U.G. Mafia a hotărât să reînregistreze absolut toate piesele, deoarece până la un moment dat în România posibilitățile tehnice au fost destul de reduse. Toate vocile feminine au fost înlocuite, fiind preferată Adriana Vlad, selectată dintre câteva soliste. La acest album și-au mai adus aportul Villy și Cheloo. Părerea membrilor trupei este că toate piesele de pe album sună categoric mai bine, dar așteaptă și opinia fanilor. Înregistrările pentru acest album au început în 2004, fiind întrerupte pentru lansarea maxi-single-ului „Străzile”. La reluarea acestor înregistrări a început cu adevărat lucrul la albumul „Viața Noastră - vol. 1”.Surpriza pentru fani o constituie ediția specială a acestui album, într-un ambalaj de lux, care va conține un bonus de patru videoclipuri („Viața noastră”, „Românește”, „Un 2 și trei de 0”, ”Poezie de stradă”).
2009 — Viața Noastră vol. 2
Cel mai recent material al trupei B.U.G. Mafia este al doilea volum din albumul aniversar „Viața noastră” conținând 15 piese.Albume
| Coperta Albumului | Data realizării | Titlul | Casa de discuri |
|---|---|---|---|
| 120px | septembrie 1995 | Mafia | Amma Sound |
 | 1996 | Înc-o zi, înc-o poveste E.P. | Cat Music |
 | 1996 | Născut și crescut în Pantelimon | Cat Music |
 | aprilie 1997 | Deasupra tuturor | Cat Music |
 | mai 1998 | De Cartier | Cat Music |
 | 1999 | După Blocuri | Cat Music |
 | octombrie 2000 | Întotdeauna Pentru Totdeauna | Cat Music |
 | februarie 2002 | B.U.G. Mafia Prezintă "CASA" | Cat Music |
 | decembrie 2003 | Băieții Buni | Cat Music |
 | 2006 | Viața Noastră Volumul 1 | Cat Music |
| 2009 | Viața Noastră Volumul 2 | Cat Music |
Maxi-Single-uri
| Coperta Albumului | Data realizării | Titlul | Casa de discuri |
|---|---|---|---|
 | 1997 | Hoteluri | Cat Music |
 | aprilie 1998 | Pentru '98 | Cat Music |
 | 1999 | România | Cat Music |
 | aprilie 2000 | Un 2 si trei de 0 | Cat Music |
 | mai 2001 | Poezie de stradă | Cat Music |
 | 2005 | Străzile | Cat Music |
joi, 28 ianuarie 2010
AFGAN GIRL - o fotografie ce a facut inconjurul lumii
Steve McCurry (Philadelphia, Pennsylvania 1950) este un fotojurnalist american cunoscut pentru fotografiile sale în culori, care sunt memorabile. Una dintre calităţile sale distincte ca fotograf, articulată în modul celei mai solide tradiţii documentaristice, este surprinderea esenţei naturii umane în cele mai diferite ipostaze. McCurry a fost fotograf în multe zone de conflict ale planetei, incluzând războiul dintre Iran şi Irak, Beirut, Cambodgia, Filipine, Războiul din Golful Persic şi, mai apoi, continuând cu documentarea războiului din Afghanistan. Lucrările lui McCurry sunt adesea prezentate în revistele de pretutindeni, apărând frecvent în paginile prestigioasei reviste National Geographic. Este membru al Magnum Photos din 1986.
Cariera de vârf a fotojurnalistului a început odată prezenţa sa în Afganistan, exact înainte de invazia sovietică a acestei ţări din 1979, pe care a fotografiat-o "din interior", producând imagini memorabile. Ajuns în Afganistan trecând prin Pakistan, folosind deghizarea unei mantii folosită de localnici şi numită garb, având toate filmele ascunse şi cusute în interiorul hainelor sale, Steve McCurry a dat dovadă de un curaj şi spirit întreprinzător remarcabil. Unele din aceste imagini au fost publicate în diverse reviste de-a lungul globului arătând primele natura şi amploarea exactă a conflictului din această ţară niciodată cucerită cu adevărat de nimeni. Întreaga sa surprindere a acelor evenimente a fost recompensată cu medalia de aur Robert Capa a celui mai bun reportaj fotografic din străinătate, premiu dedicat doar fotografiilor de excepţie care au produs lucrări şi cicluri fotografice de excepţie în condiţii de excepţie.
Deşi McCurry fotografiază atât clasic cât şi digital, declară că este un adept al filmului. Locuind în New York City, McCurry oferă seminarii de sfârşit de săptămână fotografilor interesaţi în a avea lucrările comentate şi criticate de el.
Unul dintre momentele cele mai larg cunoscute ale carierei lui Steve McCurry a fost cel al publicării fotografiei "Afghan Girl", care fusese iniţial "doar" fotografia unei refugiate necunoscute. Fotografiată în 1984 şi publicată ca fotografia copertei lunii iunie a revistei National Geographic din anul 1985, imaginea a devenit aproape imediat "cea mai recunoscută fotografie" din istoria prestigioasei reviste. Sub acelaşi nume de "[The] Afghan Girl", portretul acestei tinere de 12 - 13 ani a devenit prin publicarea sa pe broşurile, posterele şi calendarele organizaţiei Amnesty International şi mai recunoscută pretutindeni. Identitatea acestei "Afghan Girl" a rămas necunoscută pentru mai bine de 18 ani de la fotografierea sa, până când, în 2002, Steve McCurry împreună cu o echipă a National Geographic au reuşit să localizeze fosta fată, devenită acum femeie, Sharbat Gula.
Sharbat Gula (Pashto: شربت ګله "şerbet de trandafiri"[1]) (născută ca. 1972[2][3]-1973[4]) este o femeie de origine afgană de etnie Pashtun. A fost forţată să îşi părăsească locuinţa în timpul Războiului afgano-sovietic, unde a fost dusă la o tabără de refugiaţi afgani. Acolo este fotografiată de jurnalistul Steve McCurry, iar imaginea ei a făcut-o celebră când a fost atribuită în iunie 1985 copertei revistei National Geographic Magazine,[5] având la vremea aceea aproximativ 13 ani.[6] Gula a fost cunoscută în lume ca Fata afgană până când identitatea acesteia a fost descoperită în 2002.
Semnificaţia numelui
Numele Sharbatei poate fi interpretat în mai multe moduri. "Sharbat" are sensul de vin,[7] sirop,[8][9] şerbet[10][11] . Gula înseamnă zahăr[12] sau floare[13],fiind un nume comun pentru femei.
Copilaria
Gula a fost orfană în timpul bombardamentelor din Afghanistan din timpul invaziei Uniunii Sovietice, fiind trimisă la Nasir Bagh, o tabără de refugiaţi din Pakistan în 1984. Satul ei a fost atacat de un elicopter sovietic prin perioada anilor '80. Greva sovietică i-a ucis părinţii, forţând-o pe ea, fratele ei Kashar Khan, surorile ei şi bunica sa să escaladeze munţii până la tabăra respectivă.[14]
La tabăra de refugiaţi din Nasir Bagh în 1984,[15][16] fotograful revistei National Geographic, Steve McCurry, a realizat fotografia lui Sharbat pe un film color Kodachrome. Gula a fost una din elevele unei şcoli informale din interiorul taberei de refugiere; McCurry, care avea foarte rar ocazia fotografierii femeilor afgane, a profitat de acea oportunitate şi a fotografiat-o. Avea aproximativ 12-13 ani la momentul respectiv.
Deşi numele ei era necunoscut, poza ei, aflată sub titlul "Fata afgană", a apărut pe coperta revistei National Geographic din iunie 1985. Imaginea feţei, cu eşarfa dezvăluindu-i chipul şi cu ochii ei verzi ca marea ce stăteau aţintiţi spre cameră, a devenit deopotrivă simbolul conflictelor afgane din anii 1980 şi situaţia refugiaţilor din lumea întreagă. Însăşi imaginea a fost numită „Cea mai recunoscută fotografie”[17] în istoria revistei si fiind inclusa in topul "Celor mai reusite 100 de fotografii National Geografic"[18][19].
Maturitate
S-a căsătorit cu Rahmat Gul la 14 ani;[20] conform fratelui ei, momentul căsătoriei sale a fost singurul moment în care a fost fericită. Cea care a aranjat căsătoria dintre cei doi a fost mătuşa Sharbatei. S-a reîntors în Afghanistan în 1992.[21] Gula a avut trei fiice: Robina (13 ani)[22], Zahida (3 ani)[23] şi Alia (1 an)[24]. A patra fiică murise în copilărie.[25] Gula poate să îşi scrie numele, însă nu poate citi.[26] Sharbat şi-a exprimat dorinţa educării fetelor, lucru pe care ea nu reuşise să îl termine.
Sharbat Gula nu şi-a văzut niciodată imaginea iconică, deşi poza ei era atârnată lângă un magazin unde muncea soţul ei.[27] Fiind un membru al unui trib Pashtun, aceasta s-a măritat puţin mai târziu după ce fotografia a fost facută. Şi-a construit viaţa cu copiii ei în dealurile aspre, cuprinse de seceta din Tora Bora în Afghanistan, în timp ce soţul ei lucra într-o brutărie pentru un dolar pe zi în Peshawar, Pakistan. Sharbat putea să îl însoţească doar în lunile de iarnă, deoarece căldura şi poluarea din Peshawar îi agravase astmul.[28] Cea mai mare parte a timpului ei este petrecut în sat, unde se trezeşte înainte de răsărit, se roagă, aduce apă de la izvor, găteşte, spală şi are grijă de copii.
Simbolul fotografiei Afgan Girl
Este una din cele mai recunoscute chipuri, însă nimeni nu ştia cine era această fată. Imaginea ei apăruse pe coperţile revistelor şi cărţilor, postere, ace de rever şi chiar şi covoare, însă ea nu ştia acest lucru. După 17 ani, identitatea ei a fost dezvăluită. Misterioasa fată afgană se numea Sharbat Gula, aceasta trăind într-o regiune îndepărtată a Afganistanului, împreună cu soţul ei şi cu cele trei fiice.
Sharbat a fost localizată după aproape 2 decenii, după ce poza ei apăruse pe coperta revistei National Geographic în anul 1985. Conform fotografului Steve McCurry, realizatorul fotografiei, ea nu ştia că faţa ei devenise un simbol. Poza ei a fost desemnată printre cele mai bune 100 poze ale copertelor National Geographic.
Când s-au reîntâlnit, McCurry i-a zis lui Sharbat că imaginea ei a devenit faimoasă ca simbol al oamenilor afgani:
Colaboraţi la Wikicitat „Nu cred că ea era interesată în faima personală, însă a fost încântată să afle că ea devenise un simbol al demnităţii şi adaptării oamenilor ei.Steve McCurry”
Fotograful premiat a afirmat că imaginea originală a Sharbatei a uimit imaginaţia privitorilor, deoarece faţa ei, în special ochii, exprima durerea şi capacitatea de adaptare, precum şi puterea şi frumuseţea.
Căutarea şi găsirea acesteia
În ianuarie 2002, o echipă National Geographic a călătorit spre Afghanistan pentru a localiza subiectul fotografiei celebre. McCurry, care a aflat că tabăra Nasir Bagh se va închide si va fi demolata,[29] i-a comunicat unuia dintre locuitori, care îl ştia pe fratele Gulei, să vorbească cu aceasta în satul ei natal. Surprinzător sau nu, un număr de femei au apărut, afirmând fiecare dintre ele că ar fi faimoasa Fată afgană. În completare, după dezvăluirea fotografiei din 1985, mai mulţi bărbaţi tineri au afirmat, în mod similar, că Gula ar fi soţia lor.
Comparaţie între fotografiile din 1984 şi 2002
În cele din urmă, echipa de la National Geographic a localizat-o pe Sharbat într-o regiune a Afghanistanului. Sharbat, care între timp ajunsese la vârsta de aproximativ 30 de ani, se întorsese în ţara natală, părăsind tabăra de refugiaţi în 1992. Identitatea ei a fost confirmată folosind tehnologii biometrice, care au comparat modelele irizaţiilor irisului ei cu cele ale irisului fetei din fotografie. Comparaţia a fost definitorie, cele două hărţi biometrice potrivindu-se aproape în totalitate. Când i s-a arătat fotografia, a recunoscut-o cu vivacitate, întrucât fusese prima şi singura dată când a avut o fotografie a sa. Faima şi caracterul simbolic al fotografiei sale îi erau complet necunoscute.
Sharbat a fost fotografiată doar de 2 ori: în 1984 şi la reuniunea din 2002. Nu şi-a văzut celebrul portret niciodată, până în ianuarie:
Colaboraţi la Wikicitat „Aceasta este fata care a captivat nu doar National Geographic, ci pe oricine din lumea aceasta care i-a văzut faţa. Îi ştiam faţa, însă nu îi ştiam povestea, nici chiar numele. Boyd Matson[30]”
National Geographic făcuse un ultim efort în a o găsi pe Fata Afgană înainte ca tabăra acesteia din Pakistan să fie demolată. De la tabăra, aceştia au căutat-o prin câteva sate, până în momentul când cineva a recunoscut-o pe fata de pe copertă, afirmând că-l cunoaşte şi pe fratele acesteia.
Colaboraţi la Wikicitat „Din momentul în care am văzut culoarea ochilor fratelui ei, am ştiut că este familia potrivită. 'Boyd Matson[31]”
Deoarece Sharbat Gula trăieşte o viaţă tradiţională, în stilul musulman, acoperită de un văl, nu îi era permis să se întâlnească cu bărbaţi care nu aparţineau de familia ei. Cu toate acestea, echipei National Geographic i s-a permis să trimită un producător asociat de sex feminin pentru a o putea întâlni pe Sharbat şi să îi fotografieze faţa.
Matson spune că atunci când a comparat fotografia femeii cu ea a fetei, a fost sigur că este aceeaşi persoană:[32]}}
Colaboraţi la Wikicitat „Irişii ochilor, aluniţele şi cicatricea de pe faţă—toate au indicat că este persoana căutată de ei.”
Cu toate acestea, pentru a se asigura că Sharbat era fata fotografiată în urmă cu 17 ani, echipa EXPLORER a obţinut validarea prin tehnologia de scanare biometrică a irisului şi tehnici de recunoaştere facială folosite de FBI.
După ce familia lui Sharbat i-a dat permisiunea să se întâlnească cu bărbatul care a fotografiat-o în urmă cu 17 ani, McCurry a ştiut imediat, chiar şi după atâţia ani, că a regăsit-o.
Colaboraţi la Wikicitat „Ochii ei sunt la fel de obsedanţi ca atunci. Ea îşi amintise de mine, în principal pentru că nu a fost fotografiată niciodată, înainte să îi fac eu poza în 1984, sau de atunci.”
În 2002, după 17 ani de când Steve a fotografiat-o pe Sharbat Gula, s-a întors cu o echipă de televiziune de la National Geographic la tabăra de refugiaţi pentru a o găsi. În această căutare, tehnologia de ultima oră a fost utilizată. O companie din Massachusetts numită Visage a încărcat electronic fotografia lui McCurry pentru ca structurile faciale ale candidaţilor să poată fi comparate. Un expert legist de la Centrul Naţional pentru Copiii Dispăruţi şi Exploataţi a îmbătrânit poza originală pentru a le putea arăta oamenilor aspectul fetei ca un adult. După câteva piste false, un bărbat care era în aceeaşi tabără de refugiaţi, ca un copil, a recunoscut fata din imagine şi s-a oferit să îi ducă înapoi la satul ei. Conform revistei National Geographic, "satul ei era la şase ore de condus şi trei ore de mers pe partea cealaltă a unei frontiere ce înghite vieţi." Steve McCurry a văzut-o prima dată pe Sharbat Gula ca o orfană de 12 ani datorită Afganistanului răvăşit de război. Părinţii ei au fost ucişi de către bombele sovietice când aceasta avea 6 ani. Acum, când poza încă o dată, era o femeie de 29 de ani, măritată, purtând o burqa de un violet intens, iar faţa dezvăluită indica apăsarea timpului şi a suferinţei. Nu a mai fost fotografiată din momentul fotografierii sale celebre. Ochii ei sunt încă intenşi. De fapt, identitatea ei a fost mai târziu confirmată de către tehnologia de recunoaştere a irisului; părţile colorate ale ochiului sunt la fel de unice ca amprentele digitale.
Reunirea dintre McCurry şi Sharbat Gula a fost liniştită. El i-a arătat poza ei faimoasă. Privind la imaginea ei copilărească, a fost ruşinată de găurile din şalul ei roşu, ars de foc când gătea.[33] Îşi aminteşte că era furioasă când i s-a făcut poza.[34][35] Altminteri, poza faimoasă nu o emoţiona sau nu îi prezenta interes aşa mult. Ce conta un fotograf pentru o femeie musulmană care încă avea o viaţă de trăit, care trăise în cultura unde femeile măritate dispar din ochii mulţimii şi nu sunt fotografiate de străini? Cu acordul soţului ei, Sharbat Gula este fotografiată încă o dată. National Geographic s-a oferit să îi educe fetele, să înfiinţeze o şcoală de fete în Afganistan şi să furnizeze asistenţă financiară familiei sale. Cu reapariţia talibanilor în Afganistan, recentele descoperiri în educaţia publică este ameninţată. Şcolile de fete au fost închise sau chiar incendiate.
Membră a grupului etnic Pashtun şi Afganistan, Sharbat spune că soarta lor era oarecum bună sub conducerea talibană, simţindu-se în siguranţă după teroarea şi haosul provocat de Războiul Sovietic.
Conform lui Matson şi McCurry, Sharbat Gula s-a întors în anonimat; recenta publicitate referitoare la numele şi faţa ei nu sunt în măsura în care ar putea atrage atenţia în Afganistan:
Colaboraţi la Wikicitat „Ea nu va mai da nici un interviu celor din mass-media şi doreşte să nu fie contactată.”
Familia ei a fost mutată în alt sat dintr-o zonă îndepărtată a Afganistanului, unde ea continuă să îşi trăiască viaţa în purdah, adăugase el.
Recunoaşterea biometrică
Numeroase teste au fost efectuate pentru a se confirma identitatea Sharbatei Gula. Testele au constat în recunoaşterea facială, efectuată de medicii legişti de la FBI şi o recunoaştere iridiană făcută de doctorul John Daugman şi Iridian Technologies, Inc. Fotografiile făcute în anul 1985 au fost comparate cu cele făcute în 2002, în ambele teste. Tehnologiile de recunoaştere a feţei au confirmat identitatea acesteia, cu toate că testul iridian a fost cel decisiv. Totuşi, cercetătorii de la Iridian Technologies, Inc. au trebuit să treacă peste o serie de dificultăţi. Mai întâi, fotografiile făcute de National Geographic nu au fost făcute cu aparate de recunoaştere a irisului, fiind făcute de alte tipuri de aparate fotografice. Prin urmare, aceştia trebuiau să elimine efectele reflectării luminii produse de camere şi să efectueze diverse modificări la calitatea imaginii acelor fotografii. Fotografiile Sharbatei Gula au fost ulterior scanate în format digital. Apoi recunoaşterea iridiană este efectuată cu succes, dacă are loc prin subiecţi vii, şi nu fotografii-un alt obstacol major. După o serie de ajustări ale examinărilor prin scanner, cercetătorii au concluzionat că Sharbat Gula este în mod sigur Fata Afgană[36]
Totodată recunoaşterea iridiană este folosită în identificarea refugiaţilor ce caută ajutor umanitar.
Conform lui John Daugman, specialistul iridian din Spitalul Oftalmologic Moorfield din Londra,[37] când a lucrat cu algoritmul de potrivire al codurilor iridiene, acesta a primit o distanţă Hamming de 0.24 pentru ochiul stâng şi 0.31 pentru ochiul drept. După cum s-ar putea observa la istograma ce apare în momentul comparării unor irişi diferiţi de către codurile lor iridiene, aceste distanţe Hamming măsurate sunt până în prezent pe linia de distribuţie, fiind statistic aproape imposibil pentru irişii diferiţi să indice aşa puţină disimililaritate. Şansele matematice împotriva acestui lucru sunt de 6 milioane la 1 pentru ochiul ei drept, şi 1015 la 1 pentru ochiul ei stâng. National Geographic a acceptat şi publicat această concluzie într-un număr ce o prezenta pe Sharbat Gula, 17 ani mai târziu după prima ei apariţie.
Fundaţia Sharbat Gula
Deoarece Sharbat Gula a ajuns să simbolizeze suferinţa unei generaţii întregi de femei afgane, precum şi a copiilor acestora, Societatea National Geographic a creat un fond special alocat dezvoltării şi predării oportunităţilor educaţionale pentru tinere fete şi femei afgane.[38][39][40] Societatea va lucra cu organizaţii nonprofit selecte şi autorităţile locale pentru a crea programul.
Migrene
CE ESTE. Migrena este o cefalee (durere de cap) puternica, cu caracter pulsatil, care dureaza cateva ore, fiind de obicei unilaterala (intereseaza numai o jumatate a capului). In general, este insotita de greata, voma, fotofobie (bolnavul nu suporta lumina). Anumite mirosuri, precum si zgomotul produc o crestere a intensitatii cefaleei.
CAUZE Cauzele exacte ale migrenei nu se cunosc, dar se pare ca este produsa de tulburari ale debitului circulator sangvin de la nivelul creierului. Aceasta reactie particulara a vaselor cerebrale la anumiti mediatori chimici (mai ales la serotonina) se poate mosteni.
Migrena este mai frecventa la femei decat la barbati, mai ales in grupa de varsta 20-40 ani. Ciclul menstrual este un important factor declansator; la fel, unele alimente. Atacul de migrena poate fi precedat de o aura, adica de un ansamblu de fenomene care-l anunta. Acestea pot fi: deprimare, neliniste, instabilitate emotionala, scaderea poftei de mancare.
In general, frecventa atacurilor de migrena scade cu timpul, inregistrandu-se chiar disparitia lor dupa varsta de 50 de ani.
TRATAMENT Din pacate, tratamentul nu este unul foarte eficient. Se folosesc antialgice, care au o eficacitate destul de scazuta. Mai nou, exista o clasa de medicamente numite "agonisti ai receptorilor serotoni-nici", destul de bune in oprirea atacului de migrena daca sunt luate in perioada de aura, inainte de declansarea durerii. Aceste medicamente au reactii adverse importante si trebuie luate numai la indicatia medicului, dupa un examen complet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)