Ploaie de om...

Si cei ce plang sunt fericiti, ei par oameni tristi ..pentru ca fericirea lor e amintirea clipelor de odinioara...  Nu-i judecati , daca puteti ridicati-ii si ganditi-va ca intr-o zi cenusie veti avea nevoie de cineva sa va ridice ..mai ales ca timpul..timpul trece greu pentru un suflet in ruine...  Singuratatea..cumplita boala, nu te lasa sa traiesti dar nici nu te omoara...

E-uri

E aproape o saptamana decand am scris ultima data..si totusi..inca n-a venit Soarele... e cu dinti si atunci cand apare... ma simt tare neputincioasa , serios, simt ca am si corpul asa moale si nici o putere sa ridic ceva sau sa pot fi mai ferma... ma simt debusolata, speriata, umilita si dezamagita... m-am intors la crunta mea realitate, la vesnicul meu ghinion si vant al singuratai crunte , care ma trage dupa ea de parca ar vrea sa-mi manance sufletul.... 
Nu caut sa ma victimizez deloc. Caut liniste. Caut iubire si speranta. Caut sufletul meu care credeam ca-mi va fi atat de alaturi incat s-ar ridica impotriva lumii pentru mine . Cat de naiva sa crezi ca traiesti in lumea ce-ovisezi ? imi spun eu deseori... da chiar , oare cat de naiva sunt ? Sau proasta ? ...
M-am mintit pe mine cand imi spuneam in gand ca in sfarsit voi fi fericita si mi se va schimba viata..m-am mintit grav dar nu are impotranta..sunt atat de lasa ca uneori refuz cruntul adevar in favoarea unei minciuni frumoase care sa ma faca sa uit de absolut tot...
Nu sunt si nici nu voi fi eu aia norocoasa...nu in viata asta..nu eu ...

Orice dar nu femeie...

     Cu toate ca pe acest blog nu am cine stie ce urmaritori...este public si vreau doar sa spun ca, cine nimereste aici si crede ca e vreun blog emo sau eu mai stiu ce "destainuiri ale inimilor frante " a intuit doar pe jumate.... astern mai mult zilele mai putin bune pentru ca atunci avem nevoie de solutii, de incurajare , de sfaturi si de puterea sa ne ridicam dinnou . In zilele bune cine are nevoie de sfaturi ?     Cine are nevoie de ceva cand ii merge totul bine?!
     Ma gandeam acuma..bine, si citind pe diverse forumuri , cum naiba isi da seama o femeie cand e femeie ? Ca eu una nu-mi dau seama..oi fi in ceea ce priveste varsta ..dar nu ma simt asa ...m-am simtit rar femeie in viata mea...si asta decand l-am intalnit pe el... insa...astazi...e altfel. S-a schimbat totul si sincera sa fiu..nu stiu daca vreodata va fi la fel...si eu am momente cand sunt plina de speranta si dorinta sa lupt...nu si cand sunt descurajata...am tot cautat si am tot cautat despre "raceala in relatie"....ma simt foarte pierduta..si trista si dezamagita....as vrea sa stiu , oare chiar atat de mult rau i-am cauzat incat astazi abea sa-l recunosc...il caut bezmetica cu inima si gandul , il rog sa vina inapoi...sa nu ne pierdem unul de altul....   este prima data in viata mea cand sunt atat de afectata de ceea ce cauzez eu..stiu pe undeva ca e vina mea pt raceala lui , e vina mea pt ca l-am facut sa se indeparteze si sa se raceasca de mine...nu-i mai vine sa-mi faca complimente , daca il supar cu ceva devine rece si imi scrie mesaje seci " ceau , cf " si alte  exprimari menite sa-mi sece inima si mai mult... stiu ca este vina mea ca nu mai e asa incantat si nerabdator sa ma vada ....  e vina mea si eu nu ma mai simt femeie..nu ma mai simt in stare de nimic... ma simt urata si stearsa..expirata si foarte singura ...mi-e dor de el... mi-e dor de mine... am vazut ca daca imi arat tristeatea ii pasa...da ii pasa ca vine si ma ia in brate si ma calmeaza dar mai tarziu..e la fel totul..sau daca ascund si zambesc si par ok nu-i da prin cap ca as putea avea ceva sau ca ceva ma framanta... este vina mea ca in loc sa uit inceputul imi amintesc toate acele momente frumoase si acum sufar ca nu mai e asa..nu mai sunt  fata aia in ochii lui, nu mai licaresc ochii lui ca atunci... abea daca ma mai atinge .... is lucruri pe care el nu mi le-a facut niciodata si consider ca nu le merit , caci asa-mi spune toata  lumea , ca barbatul singur face pentru femeia lui ceea ce el simte si crede ca ea merita...iar eu , stiu numai eu ce fel de viata am avut si de ce acum uneori reactionez la anumite intamplari cum reactionez , nu toti avem aceeasi rezistenta in viata iar eu nu doresc nimanui sa simta singuratatea , bataile si lipsa de afectiune pe care le-am simtit eu... maturizata fortat neavand de ales...

   Stiu ca nu merit si de asta voi inceta sa mai am asteptari care nu-mi apartin. Imi voi vedea locul in viata lui si lungul nasului. Nu ii voi mai cere nimic..astept cumintica sa vad daca vreodata voi mai fi aceeasi fata pt el ...  caci oricum mor iubindu-l numai pe el...
 

M-am pierdut...

" DAR SINCER DEJA.. S-A CAM INTAMPLAT CAND DEJA NU PREA MAI PUTEAM MA CREZI?"

Nu am puterea sa scriu... si nici sa sterg fraza asta din mintea si sufletul meu....

Plumbul meu ...nu doar Bacovia

"   Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt --
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig --
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb. " 

 Sunt zile cenusii de plumb pe umerii mei...sunt momente de slabiciune , de frica si de tristete profunda... probabil ca o multime de oameni trec prin astfel de stare..prin acele ganduri ca esti degeaba pe lume.. ca mai bine te evaporai de tot..si totusi de unde naiba sentimentul asta de "incurc pe oricine' si " nimanui nu-i pare viata mea nepretuita ".... sunt ganduri ce ne vin in minte si nu le putem spune...nu as vrea sa par si mai nebuna decat par doar pt ca nu sunt perfect aliniata cu societatea asta si cu ce vrea ea de la noi..mai ales energia... noastra . Nu stiu, zau acusi fac 29 de ani, o varsta la care multi rad, se distreaza , colinda lumea , se veselesc si profita de tinerete ..eu ? nu mai am chiar asa moduri de a ma distra dar ... desi nu vreau prieteni, nu vreau gasca si veselie..ma simt singura... ma simt ca un dulapior ce cand era nou era frumos si remarcat si acum , dupa ce dulapiorul a stat in camera , zi de zi..lumea s-a obisnuit si nu-l mai remarca ... e doar un dulapior... 
    Saptamana trecuta mi-am petrecut cateva ore cautand cabinete de psihologie dar m-am razgandit . Nu prea am eu incredere in ei, pana sa-l afli pe cel bun cheltuiesti o multime de bani numai pe consultatii si tot nu pleci "vindecat " de acolo. Fac pariu ca daca ma duc la vreo 3 , 4 cabinete fiecare imi va spune altceva si daca ii si dai detalii , defapt il ajuti sa-ti indruge acolo cateva fraze pompoase, mottouri celebre sau citate de prin Freud , banii jos si La revedere doctore ! Nu ! Nu ! Nu ! Si-n fond ..imi va trece.. deja sunt atat de obisnuita si satula de mine incat multe nu au leac.... m-am gandit si ca poate sufar de afectiunea aia psihica defapt Tulburarea acuta de stres - presupune reamintirea, in mod repetat, a unor lucruri sau situatii traumatice, coplesitoare. Acest diagnostic se va pune daca simptomele vor persista mai mult de 4 saptamani.Se mai numeste si Lipsa Afectiunii Interioare . 
   Si lipseste... desi  nimeni nu-i de vina, eu primesc afectiune si de la familie, iubit dar..e adevarat ca nu mereu primim ceea ce ne dorim... eu sunt muult mai siropoasa decat ei, muult mai moale sufleteste , mai plutitoare si eu am nevoie de acele "nimicuri" pt o multime de oameni . Le-as spune tuturor celor care considera aceste gesturi, complimente, cuvinte, imbratisari si alintaturi "nimicuri " sa-mi dea mie toate nimicurile astea si le las lor toata planeta asta cu toate bogatiile ei materiale ! Eu am nevoie de afectiune pt ca nu prea am avut parte de ea , bine, clar ca nu vorbim de perioada imediat dupa nasterea mea si pana sa cresc , cand toti copii sunt si pupati si alintati ..dar si batuti... oricum cand ma uit si la familia mea , observ clar ca eu sunt cea mai siropoasa dintre ei , de cand eram mica  mergeam la mama s-o pup si de cele mai multe ori imi  spunea " lasa-ma ca nu am timp acuma" sau ma alinta doar cand eram bolnava...imi aduc aminte si acum ca de multe ori am plans si ma rugam : " Doamne, Doamne , Te rog imbolnaveste-ma dinnou ca sa ma tina mama in brate si sa ma mangaie pe par ! " ... Sunt lucruri care preferam sa le tinem in noi, mai ales de teama de a nu fi interpretate TOTAL gresit daca le exteriorizam . Daca eu le-as spune celor care ma iubesc ca ma simt singura si uneori dureros de singura si  degeaba pe lume, uneori simt ca nimeni nu ma vrea in viata asa de mult incat sa sufere daca eu nu as mai fi iar cand is sa aprecieze ca sunt acolo , sa vad licarire de bucurie in ochii si sa stiu ca cuiva II PASA CU ADEVARAT de mine , adica daca eu acum plang sa vina cineva si sa ma ia in brate si sa ma linisteasca nu sa-mi intoarca vreun cutit prin vreo rana ( am multe da-s inchise :P ) . 
    Ma si frustreaza si intristeaza sa ma mai toooot gandesc ce sa fac, cum sa ma schimb sa fiu ca si majoritatea oamenilor si sa-mi fie mai usor totul , ma simt prost si foarte rea ca am ajuns uneori sa sufar si sa vad ca, catelul e mai bagat in seama si mai alintat decat mine, dar tristetea mea nu e direct legata ca el primeste si eu nu . Eu VREAU CA EL SA PRIMEASCA pt ca nimeni nu merita dragoste mai mult decat un catel pe aceasta lume mizerabila , dar vreau si eu, sa primim amandoi ... ceva de genul... Asa eram si cand eram mica, vedeam cum mama o pupa si o alinta pe sora mea mai mare ca mine cu 11 ani si eu nu aveam parte de asta desi daca le spuneam spuneau " nu-i adevarat mama , cum poti sa zici asa? " si mai amarata eram cand vedeam ca ele nici nu-si dau seama de asta, ma rog, ea , mama mea . Si mergeam si ma inchideam in camera mea, luam jurnalul si incepeam sa scriu si sa plang , sau luam catelusa mea in brate si plangeam si vorbeam cu ea... mi-e dor de ea..chiar daca nu vorbea ei puteam sa-i spyun totul fara sa tipe la mine, fara sa ma jigneasca sau sa ma judece , ma pupa sau tacea cuminte si ofta langa mine pana adormea... Doamne ce dor imi e de Beky a mea :(... 
    Incerc sa ma imbarbatez singura , de cele mai multe ori asta am facut in viata si m-am ridicat de jos singura mai puternica si cu inca o lectie invatata . Cand nu are cine : ajuta-te singur ca data viitoare vei sti cum sa treci peste . 
  Vreau doar sa renunt la asteptari, as vrea sa renunt si la vise ca ma doboara... eu am vise mari dar nu scumpe..insa de multe ori ..realitatea..daca o fi realitate ...ca nu mai stiu.... este asa de opusa viselor mele incat ma demoralizeaza si sa mai continui sa visez cand se intampla altceva ... vreau sa invat sa fiu puternica si sa invat sa ma bazez doar pe mine, vreau sa invat sa ma invat minte si sa dispar frumos , cu bun simt si gust singura cand va fi timpul su eu voi simtii fara sa astept vreo umilinta urmata de un sut in fund sau altceva si mai dureros si urat... 
     Nu m-am considerat niciodata un om bun, fara greseli si fara pacate . Ci doar m-am considerat cum am fost , din fericire pacate si greseli mai putin grave si de cele mai multe ori neintentionate ... dar stiu ca m-au vazut de multe ori, anumiti oameni , ma vedeau mai rea decat eram... urasc sa fiu interpretata psihic dupa bunul plac al fiecaruia ... urasc sa primesc "palme" si "flori" in aceeasi zi..urasc sa mi se spuna ca sunt " toate complimentele pozitive " si defapt sa fiu tratata altfel decat sunau acele cuvinte si mai ales ca eu ma cunosc si de multe ori am impresia ca oamenii exagereaza in ceea ce ma priveste . Nu sunt in sensul pozitiv asa cum sunt "umflata" dar nici scorpia de care se crede cateodata nu sunt ! Sunt eu, sunt om , cu zile bune in care rad si savurez cafeaua si ascult muzica si ma joc cu catelul si iubesc si imi vizitez familia , parintii batrani si fratii asa de mari deja ,  cu zile in care am chef sa ma plimb, sa stau in soare , sa alerg sa stau pe o banca si sa ma uit la mamicile ce vin cu copiii in parc ..abea astept sa am si eu un piticut caruia sa-i ofer toata dragostea mea pe care nimeni altcineva nu stie s-o primeasca sau s-o vada macar... si acelasi om cu zile proaste in care ma trezesc si izbucnesc in plans obosita si satula ca pana la 29 de ani mai nimic nu am realizat..si tot singura ma simt... 
    Niciodata nu vei vindeca o inima ranita daca nu sti mai intai sa-i gasesti ranile...

                                                                                                           Va urma ...