marți, 8 septembrie 2015

Timp...

       E tot ce avem ...e ot ce nu putem oprii... si indiferent de varsta , vine TIMPUL...mi-am da seama ca asta e cel mai de nepretuit lurcru ...nu banii, nu casele si cariera....TIMPUL. Si odata cu asta ni se duc zilele, momentele care puteau fi bune si oportunitatile spre fericire.... Acum , la aproape 30 de ani nu-l mai pot ignora...si culmea il vad peste tot... l-am vazut si pe chipurile parintilor mei ...ce frumos este cand incepi sa vezi totul si mai clar , simai clar. Sa iti dai seama ca in sfarsit ai pus prioritatile principale la locul lor, sa faci curat in viata ... asa cum inca fac si eu. M-am indepartat de  multe lucruri si oameni care nu-mi mai imbogateau sufletul , im lasau un gust amar si ma intreb de ce azi cand doi saumai multi oameni se intalnesc fac schimb de...nimic...
     Visele mele is altele astazi...vreau alte lucruri de la viata si in special de la mine...am alte sperate mai marete si sper sa am sanatatea fizica si mentala , sper sa am putere si tot ce fac sa fie prin prisma binelui . Imi doresc sa pot fi vazuta si inteleasa de oamenii care ma iubesc si pe care-i iubesc la randu-mi . Sa-si dea seama cum sunt eu cu adevarat , sa stie  ca nu le-as face niciodata vreun rau sau sa-i tradez. Daca le va fi greu eu voi face tot posibilul sa-i ajut . Si asta ca asa sunt eu , empatia mea este peste masura si poate ca asta m-a facut un om si mai bun decat as fi putut fi vreodata. Am luat totul ce-a fost ca pe niste lectii de viata si folosesc tot ce-am invatat si pentru viitorul ce-l am in fata . Incerc sa fiu un om corect cat se poate caci traiesc destul in tara mizeriilor , voi incerca sa invat multe , sa-i invat si pe altii , sa-mi iubesc si ingrijesc barbatul, sa-i fiu alaturi in special la greu caci la bine,stim cu totii sa fim alaturi ,Am sa-l sprijin, il voi ridica de josde fiecare data , ii voi arata ca-l iubesc , ca-l respect pentru ceea ce este ca om.
  Sper sa-mi impart TIMPUL cu omul p care-liubesc , sper sa-mi vad copii si nepotii crescand , sper sa le pot oferii toata dragostea mea . Sper ca Universul sa-mi dea TIMP...

luni, 20 aprilie 2015

CAND TRECUTUL TE CONDAMNA LA NEFERICIRE

   Auzeam alarma ca prin vis...am deschis ochii incet caci durerea de cap de ieri nu ma parasise nici dupa somn nici dupa o pastila . Imi doream din suflet sa fi visat totul...imi spuneam " Doamne spune-mi ca a fost doar un cosmar.. "  , dar e real...socant de real...si ma simt atat de pierduta...nu inteleg oare de ce mi se intampla toate astea... de ce mi se spulbera fericirea cand abea am intalnit-o ? Oare chiar asa om nenorocit oi fi ca nu merit nimic bun ? De ce ....ei.... serpii care mi-au mancat zile din viata , m-au luat de proasta si naiva astazi sunt bine mersi si eu platesc ? Eu sufar si sunt pedepsita constant de un trecut pe care mi l-am asumat , am trecut demult peste caci atunci...desi nu am daruit totul...astazi sunt blamata si pusa la zid ca nu conteaza ca nu am daruit totul...pacat ca traiesc intr-o lume unde  organele sexuale au valoare mai mare decat sufletul si inima...pacat ca la asta se rezuma totul...insa nu si in mintea mea... pentru mine de nepretuit este sufletul si inima, capul si constiinta ... si evident ca trupul in masura in care in sfarsit m-am simtit linistita si lasata de val cand singurul barbat pe care l-am iubit si-l iubesc cu adevarat m-a atins.... eu de mai bine de un an...in acele momente..uneori nu ma simteam bine...ma inhibam si ma simteam murdara si uram ca in trecut am fost atat de naiva si dusa de nas... imi aduc aminte cand am vrut sa vorbesc cu cineva din familie legat de viata mea de atunci..nu aveau timp de sfaturi, ma repezeau si-mi spuneau ca sa-i las cu prostiile mele.... mai mult nu am stiut...si...nu m-am daruit eu toata ziua buna ziua si orisicui,...chiar daca am regretat demult anumite decizii si alegeri nu am putut intoarce timpul ci doar casca ochii si invata din acele experiente nefericite si seci... Insa la ce bun regretele cand pentru persoana iubita nu conteaza asta ? La ce bun sa spun si sa arat ca regret si ca , desi el nu crede si culmea abea ieri am aflat ca nu a crezut niciodata ( m-am simtit ca ultima femeie proasta )in faptul ca eu pe el l-am asteptat....bun..in viziunea lui nu l-am asteptat pentru ca deja trupul meu a fost pangarit.... pacat ca nu a inteles nimic...pacat ca nu a cunoscut-o pe Cristina dinainte...acum ar fi vazut si inteles muult mai multe si poate ca ar fi apreciat "nimicurile mele " . Ii pasa de mine dar eu nu contez. Sufletul meu nu conteaza ! Nu conteaza ce am simtit ieri sa aud din gura lui ca ii e scarba sa-l ating si sa-mi spuna ce stomac ai avut...un fel de...altfel..cu alte cuvinte.... si culmea cearta a degenerat de la prostia mea de a-i atrage atentia... a luat-o ca pe cel mai mare rau..ca si pana acum dealtfel..el ma iubeste si totusi ma crede un om rau care face rau intentionat si culmea...care lui ii face cel mai mare rau si cu siguranta atat altora cat si familiei mele nu le-am facut .... dar asta eu nu am de unde stii decat daca ii intreaba cineva..si sa bagi parintii si fratii si surorile intr-o chestiune de relatie si iubire mi se pare o prostie care nus-i are deloc sensul... mi-a reprosat ca nici mamei lui nu i-a spus de atatea ori TE IUBESC ...:(..preferam sa nu-mi spuna de atatea ori si sa nu-mi spuna deloc ca sunt cosmarul vietii lui, ca sunt un om imposibil , ca m-am distrat si nu l-am asteptat cu intepaturile de rigoare.... deloc nu mai contez !!! Toate promisiunile si taria lui, la inceput perfect constient de tot , modul in care imi spunea ca noi vom razbii, ca dragostea ne leaga si ca el niciodata nu va cauta ceea ce ne separa ci ceea ce ne leaga...imi face rau astazi sa-i mai citesc acele cuvinte care nu mai inseamna nimic nici pentru el care le-a scris...imi face rau sa-mi amintesc ca..candva nu-mi vorbea asa nici macar cand ne certam..cu "ba" si cu "frate"....mda...poate ca unii ar spune ca exagerez dar eu nu o fac pentru ca simt ca el este cel mai important om din viata mea, pe el il vreau si il iubesc chiar si-n ciuda faptului ca  mai des in ultima vreme m-a facut sa ma simt...comuna...nu ca si la inceput.... la inceput cand plangeam amandoi imbratisati si credea mai mult in dragostea mea decat astazi cand sunt lanmga el ! Nu mai contez pentru ca pentru el o postare pe facebook si o poza cu inimioara nu inseamna nimic decat pret de cateva secunde..apoi..uita...eu pun suflet mult si simt emotia in toate "nimicurile " astea...eu ma simt atat de indragostita dar acum am aripile frante... nu stiu ce va fi de viata mea...nu stiu ce ma mai asteapta..si nu stiu daca voi mai simtii cu adevarat ca sunt iubita ...de fericire nici nu mai pomenesc..nu e ea de mine... doar sunt o pagana,...de daca alti barbati au luat foste dame de companii de neveste, ce daca is si barbati care au trecut peste trecut si au inteles ca daca ea e aici si acum , inseamna ca-l vrea pe el si s-a... pe restul... Nu conteaza ca eu plec trista si ca doar cele 8 ore de munca zilnice ma fac sa sufar in interior de dor .... nu conteaza ca ma simt destul de suparata pe mine ca nu am stiut sa-mi gestionez viata corect si sa raman o virgina... ce daca astazi iubesc din toata inima mea si-mi dau seama ca cu nimeni nu am avut astfel de vise si dorinte....ca multe lucruri nu le-am facut cu nimeni si pentru nimeni... ce daca eu astazi sunt alta si dispusa sa am o viata alaturi de el...pentru el , toate astea nu mai inseamna aboslut nimic .... modul in care a ajuns sa-mi vorbeasca cu "frate " si cu " lasa-ma cu crizele tale ordinare" ...si multe altele .... m-au facut sa inteleg ca nu ma mai respecta , ca nu mai simte dragoste pentru mine.... nici nu stiu ce mai simte... nici nu stiu daca a fost dragostea atat de puternhica incat el sa vrea sa lupte si totusi sa n-o faca....nici nu stiu cand a incetat sa mai se controleze in ceea ce priveste limbajul fata de mine....tonalitatea .... sa nu mai spun ca scuipa in fata mea...oribil sentiment am... ma simt...deja moarta sufleteste si nu stiu ce sa ma mai fac cu viata mea... mi-e dor de el dar ce folos cand el nu ma mai vede .... Oricat ma rog la Bunul Dumnezeu ...se pare ca nimic nu ma ajuta sa-l fac sa inteleaga un singur adevar : CA PE EL IL IUBESC  PRIMA DATA IN VIATA MEA , CA LUI M-AM DARUIT 100% , CA E PRIMUL CU CARE-MI DORESC CU ADEVARAT FAMILIE SI SA IMBATRANESC ALATURI ....
   Nu doresc niciunei femei care nu a fost curva dar a avut experiente , a fost om cum a stiut ea, sa treaca prin ce trec eu... iubitul sa te iubeasca si apoi sa te respinga..apoi dinnou sa te iubeasca apoi dinnou sa te respinga amintindus-i de trecut ...cand pe corp nici urma de trecut...doar urma de mainile singurului barbat pe care l-am iubit vreodata !
     Nu am crezut niciodata ca el va ajunge sa-mi vorbeasca asa.... chiar nu am crezut ca va venii ziua asta.... in miracole nu mai sper caci nu exista ...nu si pentru mine....sufletul meu e condamnat sa fie nefericit si singur pana cand voi parasii lumea asta plina de imperfectiuni ... 
    Iubesc si nu am cui sa mai spun asta , sufar si ma doare si nu are cine sa ma inteleaga... nu stiu cum de mai mereu a avut un asa mod straniu de a vedea lucrurile incat e convins ca fix pe el l-am neglijat cel mai mult , ca fix lui i-am facut atatea... dar eu nu am geresit in prezent cu nimic, nu l-am inselat , nu l-am mintit...imi spune ca eu i-am produs o trauma la inceput ca eu am fost prima... e adevarat ca nici eu nu am mai dat peste un ...pur sa stiu ce si cum...si eu nu-l credeam atat de naiv in asta vazand ce are pe calculator si stiind ca cei de azi au acces la niste filme de mi-e jena mie sa ma uit ....apoi l-am vazut priceput in ..altele...si am crezut ca doar zice asa din orgoliu si sa nu se simta un pustan...si am gresit ca crezand asta l-am luat mai tare....dar si eu m-am simtit aiurea sa vad ca ....rar i-a venit dragul sa ma iubeasca norma, cu saruturi si cu dragoste dinaia cu foame ...in rest m-am simtit ca si cum el mereu a avut parerea despre mine ce mi-a spus-o ieri si m-a tratat ...ca atare.... eu daca ii spun  ceva se supara tare si urla ca l-am jignit..ca inapoi imi trimite alte cateva jigniri ...nu am dreptul sa spun nimic...sau na..eu fiind mai mare poate  par mai tare si gata sa duc tot felul de cuvinte dureroase... dar eu am sa-l iubesc mereu chiar si asa....pana cand nu va mai ramane nimic din sufletul meyu...care moare incet incet adunand amaraciune si dezamagire, singuratate si tristete....
Nu am crezut vreodata ca voi ajunge aici...cred ca rad oameni de mine cat sunt de proasta ca eu ca aproape 30 de ani mai eram cu Printi si Printese... cu siguranta ca dragostea si binele vor invinge daca doi oameni isi doresc cu adevarat asta , am vazut oameni care au avut probleme mari si reale , le-au murit un copil, s-au inselat si tot au ramas impreuna ...evident nu trebuie s-o cauti cu lumanarea, ideea e sa fie calm si iubire mereu dar acei oameni iti arata ca DRAGOSTEA ADEVARATA EXISTA CU SIGURANTA ! 
Stiu ca niciodata nu voi fi  c adevarat inteleasa .... 
Eu am sa-l iubesc tot restul vietiimele...si ..stiu ca nu regreta nimic din ce mi-a spus la nervi , suparare ..vreodata... am putut sa fiu tare si sa nu plang cu toti ceilalti oameni din viata mea, fata de el ..nu pot sa fiu tare oricat vreau....imi simt picioarele moi...tremur toata..respir greu si-mi bate inima tare....si fizic ma simt rau... am adormit cu iepurasul de la el in brate... macar am avut pe cineva langa inima mea care batea in timp ce eu plangeam pana am adormit.... 







joi, 26 martie 2015

Cea mai frumoasa declaratie de iubire


" Draga mea iubita , 
E joi 23.10.2014 ora 15:35 
Afara-s ude betoanele de la ploi, ploua de doua zile. Furtuni, uragane, chiar de-ar fi si frici si ne-intelegeri intre noi...nu e nevoie decat de o picatura incinsa din lava iubirii noastre nesfarsite , cu milioane de grade Celsius , sa stinga ca pe-o picatura de apa neinsemnata , gandurile, festele, nervii , starile si defapt obstacolele care sunt ca niste "virusi" plapanzi intre noi . 
Iubito sper din toata inima , defapt sunt sigur ca :
Ne vom tine de mana 
                                  fie greu
                                  fie usor
                                  fie nori cu ploi , sau soare 
                                  fie dimineata 
                                  fie zi sau noapte , aici, acolo , acum si-n zare ...

Lacatul iubirii noastre nu se va desface nici cand moartea ne va despartii .As vrea sa fim pierduti intr-o sticla in Ocean sau Mare ...aflati undeva departe de griji, nevoi de tot si de toate ...
Nu incetez sa te iubesc , iubito iarta-ma...nu vreau sa te ranesc ...

       Mi-e dor de tine...mi-e dor ! " 



vineri, 20 februarie 2015

Ploaie de om...


Si cei ce plang sunt fericiti, ei par oameni tristi ..pentru ca fericirea lor e amintirea clipelor de odinioara...  Nu-i judecati , daca puteti ridicati-ii si ganditi-va ca intr-o zi cenusie veti avea nevoie de cineva sa va ridice ..mai ales ca timpul..timpul trece greu pentru un suflet in ruine...  Singuratatea..cumplita boala, nu te lasa sa traiesti dar nici nu te omoara...

joi, 19 februarie 2015

E-uri

E aproape o saptamana decand am scris ultima data..si totusi..inca n-a venit Soarele... e cu dinti si atunci cand apare... ma simt tare neputincioasa , serios, simt ca am si corpul asa moale si nici o putere sa ridic ceva sau sa pot fi mai ferma... ma simt debusolata, speriata, umilita si dezamagita... m-am intors la crunta mea realitate, la vesnicul meu ghinion si vant al singuratai crunte , care ma trage dupa ea de parca ar vrea sa-mi manance sufletul.... 
Nu caut sa ma victimizez deloc. Caut liniste. Caut iubire si speranta. Caut sufletul meu care credeam ca-mi va fi atat de alaturi incat s-ar ridica impotriva lumii pentru mine . Cat de naiva sa crezi ca traiesti in lumea ce-ovisezi ? imi spun eu deseori... da chiar , oare cat de naiva sunt ? Sau proasta ? ...
M-am mintit pe mine cand imi spuneam in gand ca in sfarsit voi fi fericita si mi se va schimba viata..m-am mintit grav dar nu are impotranta..sunt atat de lasa ca uneori refuz cruntul adevar in favoarea unei minciuni frumoase care sa ma faca sa uit de absolut tot...
Nu sunt si nici nu voi fi eu aia norocoasa...nu in viata asta..nu eu ...

marți, 10 februarie 2015

Orice dar nu femeie...

     Cu toate ca pe acest blog nu am cine stie ce urmaritori...este public si vreau doar sa spun ca, cine nimereste aici si crede ca e vreun blog emo sau eu mai stiu ce "destainuiri ale inimilor frante " a intuit doar pe jumate.... astern mai mult zilele mai putin bune pentru ca atunci avem nevoie de solutii, de incurajare , de sfaturi si de puterea sa ne ridicam dinnou . In zilele bune cine are nevoie de sfaturi ?     Cine are nevoie de ceva cand ii merge totul bine?!
     Ma gandeam acuma..bine, si citind pe diverse forumuri , cum naiba isi da seama o femeie cand e femeie ? Ca eu una nu-mi dau seama..oi fi in ceea ce priveste varsta ..dar nu ma simt asa ...m-am simtit rar femeie in viata mea...si asta decand l-am intalnit pe el... insa...astazi...e altfel. S-a schimbat totul si sincera sa fiu..nu stiu daca vreodata va fi la fel...si eu am momente cand sunt plina de speranta si dorinta sa lupt...nu si cand sunt descurajata...am tot cautat si am tot cautat despre "raceala in relatie"....ma simt foarte pierduta..si trista si dezamagita....as vrea sa stiu , oare chiar atat de mult rau i-am cauzat incat astazi abea sa-l recunosc...il caut bezmetica cu inima si gandul , il rog sa vina inapoi...sa nu ne pierdem unul de altul....   este prima data in viata mea cand sunt atat de afectata de ceea ce cauzez eu..stiu pe undeva ca e vina mea pt raceala lui , e vina mea pt ca l-am facut sa se indeparteze si sa se raceasca de mine...nu-i mai vine sa-mi faca complimente , daca il supar cu ceva devine rece si imi scrie mesaje seci " ceau , cf " si alte  exprimari menite sa-mi sece inima si mai mult... stiu ca este vina mea ca nu mai e asa incantat si nerabdator sa ma vada ....  e vina mea si eu nu ma mai simt femeie..nu ma mai simt in stare de nimic... ma simt urata si stearsa..expirata si foarte singura ...mi-e dor de el... mi-e dor de mine... am vazut ca daca imi arat tristeatea ii pasa...da ii pasa ca vine si ma ia in brate si ma calmeaza dar mai tarziu..e la fel totul..sau daca ascund si zambesc si par ok nu-i da prin cap ca as putea avea ceva sau ca ceva ma framanta... este vina mea ca in loc sa uit inceputul imi amintesc toate acele momente frumoase si acum sufar ca nu mai e asa..nu mai sunt  fata aia in ochii lui, nu mai licaresc ochii lui ca atunci... abea daca ma mai atinge .... is lucruri pe care el nu mi le-a facut niciodata si consider ca nu le merit , caci asa-mi spune toata  lumea , ca barbatul singur face pentru femeia lui ceea ce el simte si crede ca ea merita...iar eu , stiu numai eu ce fel de viata am avut si de ce acum uneori reactionez la anumite intamplari cum reactionez , nu toti avem aceeasi rezistenta in viata iar eu nu doresc nimanui sa simta singuratatea , bataile si lipsa de afectiune pe care le-am simtit eu... maturizata fortat neavand de ales...
   Stiu ca nu merit si de asta voi inceta sa mai am asteptari care nu-mi apartin. Imi voi vedea locul in viata lui si lungul nasului. Nu ii voi mai cere nimic..astept cumintica sa vad daca vreodata voi mai fi aceeasi fata pt el ...  caci oricum mor iubindu-l numai pe el...
 

vineri, 6 februarie 2015

M-am pierdut...



" DAR SINCER DEJA.. S-A CAM INTAMPLAT CAND DEJA NU PREA MAI PUTEAM MA CREZI?"

Nu am puterea sa scriu... si nici sa sterg fraza asta din mintea si sufletul meu....

miercuri, 4 februarie 2015

Plumbul meu ...nu doar Bacovia

"   Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt --
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig --
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb. " 

 Sunt zile cenusii de plumb pe umerii mei...sunt momente de slabiciune , de frica si de tristete profunda... probabil ca o multime de oameni trec prin astfel de stare..prin acele ganduri ca esti degeaba pe lume.. ca mai bine te evaporai de tot..si totusi de unde naiba sentimentul asta de "incurc pe oricine' si " nimanui nu-i pare viata mea nepretuita ".... sunt ganduri ce ne vin in minte si nu le putem spune...nu as vrea sa par si mai nebuna decat par doar pt ca nu sunt perfect aliniata cu societatea asta si cu ce vrea ea de la noi..mai ales energia... noastra . Nu stiu, zau acusi fac 29 de ani, o varsta la care multi rad, se distreaza , colinda lumea , se veselesc si profita de tinerete ..eu ? nu mai am chiar asa moduri de a ma distra dar ... desi nu vreau prieteni, nu vreau gasca si veselie..ma simt singura... ma simt ca un dulapior ce cand era nou era frumos si remarcat si acum , dupa ce dulapiorul a stat in camera , zi de zi..lumea s-a obisnuit si nu-l mai remarca ... e doar un dulapior... 

    Saptamana trecuta mi-am petrecut cateva ore cautand cabinete de psihologie dar m-am razgandit . Nu prea am eu incredere in ei, pana sa-l afli pe cel bun cheltuiesti o multime de bani numai pe consultatii si tot nu pleci "vindecat " de acolo. Fac pariu ca daca ma duc la vreo 3 , 4 cabinete fiecare imi va spune altceva si daca ii si dai detalii , defapt il ajuti sa-ti indruge acolo cateva fraze pompoase, mottouri celebre sau citate de prin Freud , banii jos si La revedere doctore ! Nu ! Nu ! Nu ! Si-n fond ..imi va trece.. deja sunt atat de obisnuita si satula de mine incat multe nu au leac.... m-am gandit si ca poate sufar de afectiunea aia psihica defapt Tulburarea acuta de stres - presupune reamintirea, in mod repetat, a unor lucruri sau situatii traumatice, coplesitoare. Acest diagnostic se va pune daca simptomele vor persista mai mult de 4 saptamani.Se mai numeste si Lipsa Afectiunii Interioare . 
   Si lipseste... desi  nimeni nu-i de vina, eu primesc afectiune si de la familie, iubit dar..e adevarat ca nu mereu primim ceea ce ne dorim... eu sunt muult mai siropoasa decat ei, muult mai moale sufleteste , mai plutitoare si eu am nevoie de acele "nimicuri" pt o multime de oameni . Le-as spune tuturor celor care considera aceste gesturi, complimente, cuvinte, imbratisari si alintaturi "nimicuri " sa-mi dea mie toate nimicurile astea si le las lor toata planeta asta cu toate bogatiile ei materiale ! Eu am nevoie de afectiune pt ca nu prea am avut parte de ea , bine, clar ca nu vorbim de perioada imediat dupa nasterea mea si pana sa cresc , cand toti copii sunt si pupati si alintati ..dar si batuti... oricum cand ma uit si la familia mea , observ clar ca eu sunt cea mai siropoasa dintre ei , de cand eram mica  mergeam la mama s-o pup si de cele mai multe ori imi  spunea " lasa-ma ca nu am timp acuma" sau ma alinta doar cand eram bolnava...imi aduc aminte si acum ca de multe ori am plans si ma rugam : " Doamne, Doamne , Te rog imbolnaveste-ma dinnou ca sa ma tina mama in brate si sa ma mangaie pe par ! " ... Sunt lucruri care preferam sa le tinem in noi, mai ales de teama de a nu fi interpretate TOTAL gresit daca le exteriorizam . Daca eu le-as spune celor care ma iubesc ca ma simt singura si uneori dureros de singura si  degeaba pe lume, uneori simt ca nimeni nu ma vrea in viata asa de mult incat sa sufere daca eu nu as mai fi iar cand is sa aprecieze ca sunt acolo , sa vad licarire de bucurie in ochii si sa stiu ca cuiva II PASA CU ADEVARAT de mine , adica daca eu acum plang sa vina cineva si sa ma ia in brate si sa ma linisteasca nu sa-mi intoarca vreun cutit prin vreo rana ( am multe da-s inchise :P ) . 
    Ma si frustreaza si intristeaza sa ma mai toooot gandesc ce sa fac, cum sa ma schimb sa fiu ca si majoritatea oamenilor si sa-mi fie mai usor totul , ma simt prost si foarte rea ca am ajuns uneori sa sufar si sa vad ca, catelul e mai bagat in seama si mai alintat decat mine, dar tristetea mea nu e direct legata ca el primeste si eu nu . Eu VREAU CA EL SA PRIMEASCA pt ca nimeni nu merita dragoste mai mult decat un catel pe aceasta lume mizerabila , dar vreau si eu, sa primim amandoi ... ceva de genul... Asa eram si cand eram mica, vedeam cum mama o pupa si o alinta pe sora mea mai mare ca mine cu 11 ani si eu nu aveam parte de asta desi daca le spuneam spuneau " nu-i adevarat mama , cum poti sa zici asa? " si mai amarata eram cand vedeam ca ele nici nu-si dau seama de asta, ma rog, ea , mama mea . Si mergeam si ma inchideam in camera mea, luam jurnalul si incepeam sa scriu si sa plang , sau luam catelusa mea in brate si plangeam si vorbeam cu ea... mi-e dor de ea..chiar daca nu vorbea ei puteam sa-i spyun totul fara sa tipe la mine, fara sa ma jigneasca sau sa ma judece , ma pupa sau tacea cuminte si ofta langa mine pana adormea... Doamne ce dor imi e de Beky a mea :(... 
    Incerc sa ma imbarbatez singura , de cele mai multe ori asta am facut in viata si m-am ridicat de jos singura mai puternica si cu inca o lectie invatata . Cand nu are cine : ajuta-te singur ca data viitoare vei sti cum sa treci peste . 
  Vreau doar sa renunt la asteptari, as vrea sa renunt si la vise ca ma doboara... eu am vise mari dar nu scumpe..insa de multe ori ..realitatea..daca o fi realitate ...ca nu mai stiu.... este asa de opusa viselor mele incat ma demoralizeaza si sa mai continui sa visez cand se intampla altceva ... vreau sa invat sa fiu puternica si sa invat sa ma bazez doar pe mine, vreau sa invat sa ma invat minte si sa dispar frumos , cu bun simt si gust singura cand va fi timpul su eu voi simtii fara sa astept vreo umilinta urmata de un sut in fund sau altceva si mai dureros si urat... 
     Nu m-am considerat niciodata un om bun, fara greseli si fara pacate . Ci doar m-am considerat cum am fost , din fericire pacate si greseli mai putin grave si de cele mai multe ori neintentionate ... dar stiu ca m-au vazut de multe ori, anumiti oameni , ma vedeau mai rea decat eram... urasc sa fiu interpretata psihic dupa bunul plac al fiecaruia ... urasc sa primesc "palme" si "flori" in aceeasi zi..urasc sa mi se spuna ca sunt " toate complimentele pozitive " si defapt sa fiu tratata altfel decat sunau acele cuvinte si mai ales ca eu ma cunosc si de multe ori am impresia ca oamenii exagereaza in ceea ce ma priveste . Nu sunt in sensul pozitiv asa cum sunt "umflata" dar nici scorpia de care se crede cateodata nu sunt ! Sunt eu, sunt om , cu zile bune in care rad si savurez cafeaua si ascult muzica si ma joc cu catelul si iubesc si imi vizitez familia , parintii batrani si fratii asa de mari deja ,  cu zile in care am chef sa ma plimb, sa stau in soare , sa alerg sa stau pe o banca si sa ma uit la mamicile ce vin cu copiii in parc ..abea astept sa am si eu un piticut caruia sa-i ofer toata dragostea mea pe care nimeni altcineva nu stie s-o primeasca sau s-o vada macar... si acelasi om cu zile proaste in care ma trezesc si izbucnesc in plans obosita si satula ca pana la 29 de ani mai nimic nu am realizat..si tot singura ma simt... 
    Niciodata nu vei vindeca o inima ranita daca nu sti mai intai sa-i gasesti ranile...











                                                                                                           Va urma ...

marți, 27 ianuarie 2015

O SINGURA DATA IN VIATA

      Nici eu nu as fi crezut asta daca mi-ar fi spus cineva inainte..as fi ras...i-as fi spus sa nu se mai uite la filme si telenovele..dar astazi...inteleg..chiar INTELEG ... de cand l-am intalnit pe el, Ingerul meu  glaciar...mi-a schimbat toata viata , toata perceptia despre iubire si  viata de cuplu...retraiesc aproape zilnic clipa in care l-am vazut prima data...era innourat dar pt mine a iesit Soarele... din clipa aia, sufletul meu deja stia ce avea sa urmeze..eu inca eram confuza..simteam cum ma indragostesc atat de repede si de puternic...erau doar cateva zile decand  vorbeam si eu deja muream de dorul
lui..nu stiam cum sa ma apropii de el fara sa-i par nebuna, dar vroiam sa-l adulmec, sa-i simt parfumul unic, sa-l simt aproape...in prezenta lui ma apucau toti fiorii de pe lume..ma simteam asa mica si firava...ma simteam in siguranta absoluta...simteam cum viata mea avea sa se schimbe treptat... eram mai mereu depresiva si trista ca nu am un rost pe lume..ma judecam, si inca o fac aspru pt ce fel de om sunt si eram ferm convinsa ca eu nu voi merita niciodata un om care , pur si simplu sa moara dupa mine, sa fie "fiert " dupa persoana mea, sa se tina dupa fundul meu toata ziua, sa ma alinte sa ma desmiarda si sa ma pupe cat curpinde....oricat de ciudat pare , ma rugam la Dumnezeu ca intr-o buna zi sa-mi scoata in cale un om simplu, sanatos si care sa ma iubeasca asa tare incat sa nu poata traii fara mine. Poate ca dorinta , rugaciunea mea denota egosim sau nu-mi vedeam lungul nasului dar am incercat  plina de speranta...Si El m-a ascultat si mi-a trimis un barbat incredibil de bun , de frumos si curat , Credeti-ma desi multe de aici par cliseu, sa vezi cand le traiesti intens, individual, unic... Pt mine nu mai exista timp, vreme, nimic...pe el il vedeam peste tot, zici ca eram posedata nu alta..aveam o singura fotografie cu el si ma uitam intr-una la ea, pe strada, la toaleta , la munca... vorbeam cu el... imi spuneau cunoscutii ca cei cu mine, ca zambesc intr-una , ca is o ignoranta in rest  etc... nu mai puteam sa ascund  ceea ce simteam ca explodam nu alta.... am stiut in sinea mea ca el trebuie sa fie tatal copiilor mei , Un baiat-barbat care ma tinea strans de mana si era atat de fericit sa fie cu mine, cu toate ca eu si in clipele alea , in mintea mea  imi spuneam " ai sa vezi ca nu sunt asa cum ma vezi , ai sa vezi singur ca ma vezi asa doar pt ca esti proaspat  indragostit si intr-un final te vei satura de mine... " , si stiam ca asta va fi o chestiune de timp dar  am ignorat acele ganduri si am zis ca merita sa traiesc clipele, ca merita sa mor intr-o buna zi stiind ca am trait macar cateva clipe de fericire si iubire in viata mea deloc simpla as spune... altii? altii saracii au necazuri si mai mari , dar , cum se spune, fiecare isi vede propriile probleme cele mai mari din lume.  Uram momentele cand mintea mea intervenea in starile mele de euforie si de romantica incurabila. Mintea aia care-mi spunea numai calcule si formule logice... eram ingrijorata din cauza varstei mele, imi faceam tot felul de griji , ca nu o sa-i placa asta la mine, ca o sa se sature rapid de mine pentru ca nu am fost  eu o norocoasa a sortii . Sunt cu adevarat recunoscatoare vietii, ca parintii mei mi-au dat si ei ce au putut si stiut mai bine, fratii la fel, m-au ingrijit asa cum au crezut si suntem astazi bine sanatosi cu totii . Pentru asta sunt recunoscatoare vietii dar daca el nu aparea ...nu as fi vazut lucrurile asa . Il iubesc  nebuneste pe Printul meu..a suferit enorm din cauza mea pentru ca a intrat in viata mea intr-o perioada nu tocmai roz dar  a asteptat si a suferit enorm pentru dragostea asta..poate si de aia , acum ca o are , nu se mai poate bucura de ea ca la inceput..poate ca toata suferinta cauzata l-a onbosit si l-a schimbat , l-a facut neputincios si satul, el ma iubste mult si simt asta dar eu am nevoie de muuult mai mult. Da , sunt o nemultumita pentru ca m-a rasfatat si obisnuit cu o atentie..nu maxima...toatala, completa.... Dooamne, cand eram eu in preajma lui uita de tot, de prieteni, de mama de catel..de tot..zici ca era hipnotizat ..si pe mine asa ma fermeca felul lui de a imi da atentie . Imi joaca in minte amintiri legate de vise si lucruri care inca nu s-au intamplat desi sper sa se intample si astea intr-o buna zi . Nu este zi sa nu retraiesc o multime de momente romantice, amuzante, dragute  pe care le-am trait...desigur , mi le amintesc si pe alea rele, dar nu le mai las sa ma afecteze , mai ales ca stiu ca acele momente au existat din vina noastra, nu ne-am controlat si ne-am spus lucruri urate la nervi, amandoi am suferit de pe urma lor si eu una , consider ca suntem tare prosti ca pierdem timp pe astfel de momente si nu constientizam cum zboara timpul si noi trebuie sa-l facem de nepretuit .Imi aduc aminte cum ne-am certat in avion si ma umfla plansul...cred ca nu pot sa-i spun nimanui cat de singura m-am simtit atunci... imi doream sa mor...ma rugam in gand sa vina sa ma ia in brate cu mainile alea puternice si sa ma stranga tare tare pana sa lesin...  mi-a fost atat de frica si atunci..ca in o multime de momente in care ne-am certat , dupa felul de a-mi vorbii, cuvintele si felul sigur si rece de a se controla m-a facut sa cred ca ar putea renunta cu usurinta la mine, ca s-au dus momentele alea de " in cap dupa ea.."  si ca nu mai e mult si-mi va spune sa-mi vad de viata si sa-l las in pace...ce ironica e soarta, inainte eu eram o persoana mai rea, mai ascunsa si secretoasa, si recunosc ca am gonit  multi oameni din viata mea fara sa clipesc ... dar atunci eram alt om . Mai puternica pt ca nu aveam punct slab...acum il am..si e foarte slab.... as murii intr-o clipa daca cineva mi-ar atinge cu forte rele punctul slab...adica pe el... el e cel mai de pret om din lume pt mine, nu am fost grozava nicicand sa-i arat asta cum si-ar fi dorit si de multe ori a crezut altceva decat ce era in ceea ce ma priveste, si asta pt ca imi era greu sa vorbesc cu un om care nu spune mai nimic , el de fel e mai tacut dar chiar asa de naiva sa fi fost crezand ca cu mine va fi alt fel ? , Nu va pot explica cat de mult doare sa sti ca omul pt care ti-ai da viata , pe care il iubesti si versi tone de lacrimi , fie de tristete fie de fericire , cat de dureros poate sa fie sa vezi ca toata lupta de a arata si exterioriza sentimentele fata de UNICA DRAGOSTE , se prabusteste instant cand el te crede altfel de om...dar inteleg, si eu l-am crezut altfel cand am descoperit ca se uita la poze cu altele...muream de ciuda, ma simteam cea mai urata si nesemnificata fata din lume ,  pe mine nu m-a incalzit atunci, ca una e grasa, ca alta e actrita..il iubesc asa de mult ca nu vreau sa se mai uite la niciuna, cat de absurda pot fi ? Sunt si constientizez asta dar pentru prima data in viata mea , vreau sa am ceva ( PE EL )  AL MEU COMPLET , TOT !!! Pentru prima data in viata vreau sa fiu inteleasa ca absurditatea mea e direct legata de foamea iubirii, de nevoia de a fi in centrul atentie barbatului  cu care imi doresc sa-mi petrec restul zilelor . Cu toate ca imi lipseste enorm ...nu am sa uit ca m-a ajutat mult , cum a putut si a stiut ... dar de ce simt nevoia asta nebuna sa ma sufoce, eu care uram sa fiu sufocata si de mama..ce se intampla cu mine? Am nevoie de ajutor si nu stiu cui sa-l cer.... Il iubesc atat de mult si ma simt tare neputincioasa in fata timpului, sa vad cum lui ii e asa usor sa faca lucruri sau sa nu le faca si nici macar sa nu-si dea seama ... Normalitatea cu care el s-a schimbat fata de mine, ma sperie... pt ca realizez ca el nu-si  da seama si nu o face intentionat ...  Nu stiu daca stie sa treaca peste certurile noastre si sa-si dea seama ca eu chiar il iubesc si sa simta nevoia de a lupta pt mine dar...imi aduc aminte cand mi-a spus ca " tu nu mai esti fata dupa care mi-am pierdut mintile " ...a fost ca o lovitura in moalele capului...de atunci simt ca s-a rupt ceva in mine si am obosit sa plang si sa ma tot intreb ce-am facut ? de ce i-am invadat viata ca el fara mine era copil , avea prieteni, un catel si o mama si o matusa extraordinare , care au facut tot posibilul sa nu-i lipseasca nimic. De atunci ma tot condammn si nu stiu ce sa fac pentru ca vreau sa fie fericit dar imi doresc sa fie cu mine. Cine va sti sa-mi spuna ce sa fac , cum sa fac, cine imi va spune sa ma dau la o parte cand nu voi mai avea nimic de facut? incotro o voi apuca cand eu nu mai stiu cum e sa traiesti fara el...  Eu il iubesc si voi continua sa sper pna voi mai inceta sa mai exist..sa sper ca el isi va intoarce privirea iar spre mine...ca intr-o zi , printr-un miracol se va reindragostii de mine ca la inceput...
      Dragi oameni, asa cum e ea iubirea , frumoasa si dureroasa , iubiti caci merita...merita sa sti ca ai pentru ce sa traiesti si totodata sa mori....
27 ianuarie 2015 , o zi ploioasa de marti ...

Cat despre el , am sa-l astept mereu , am sa-i caut inima si n-am sa am liniste pana ce n-o voi gasii ...

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

un fel de Intro

     Cand ma uit in urma...is multe...da-n cpul meu si acolo raman ....aici ? Nu am mai trecut pe aici  de ceva vreme...ma obisnuisem intr-un timp sa-mi iau blogul peste picior...sa vin la el numai cand vroiam sa ma vait sau ma simteam singura....spuneti ce veti dar eu in anumite momente..constiente..lucide momente..imi urasc rasa...umana....pe dracu... ma uit  individual ce poate sa  faca omul si nu am explicatie...suntem taare complecsi...complicati...ciufuti...Oameni ! Pare ca vreau sa apar vreo fapta bagand la inaintare vreun motiv care defapt nu are nici o treaba cu respectiva  fapta...ca asa facem noi oameni, si cand facem rele gasim tot felul de scuze , mintim si suntem ipocriti pana in maduva oaselor...cand defapt ne intereseaza mai intai persoana noasra , bunastarea si propria siguranta...ceea ce e natural...dar cand  arati ca defapt nu vrei asta si ca iti pasa de celalalt desi nu e asa ...celalalt sufera...se simte dat  la o part si..neimportant in lume...dar nu asta fac eu , eu...refulez de empatie mai intai...
       Nu stiu , eu am inceput sa ma trezesc din ce in ce mai tare si...ma doare ..ma roade la stomac sa vad cum a ajuns planeta asta, cum am ajuns noi oamenii...cum au devenit vremurile..vulgare , reci si parca ma uit la o mare de bestii in calduri...se promoveaza sexul in muzica , reclame , filme si seriale..si omul cu spirit de turma imita, vrea  si el sa guste ...

















Va urma...

luni, 2 decembrie 2013

I WAS HERE...I LIVED..I LOVED....

duminică, 1 decembrie 2013

SOLITAR SOUL

    Imi simt sufletul gol si rece...imi simt inima franta si mintea suparata caci, eu , omul , m-am lasat purtat de frumusetea dragostei, de mirajul momentelor in care chiar am simtit ca traiesc cu adevarat , au fost zile frumoase si cu soare in inima mea , zile in care nimic nu mai conta din cele ce mi-au intunecat viata in ultimii ani . Nu regret nimic, cum as putea? Cum as putea sa regret ca m-am simtit iubita , ca m-am simtit protejata si dorita , ca m-am simtit importanta si bagata in seama ? Nu as putea si nici nu vreau ci doar sunt dezamagita de mine, caci eu stiam ca nu are cum sa mi se intample mie , seria evenimentelor din viata mea m-au dus la astfel de concluzii , am realizat ca nu sunt buna pentru a aduce Lumina in viata cuiva si recunosc ca cei care mi-au spus ca sunt un om mai de nimic au avut si au dreptate . Dragostea n-o voi uita niciodata , inima mea mi-a spus ca ea nu mai da afara , ea vrea sa aibe acolo in continuare "mecanismul" care o face sa bata cu putere .  Vreau sa-mi ramana absolut totul in minte si suflet, pentru zilele intunecate si reci ce au sa urmeze. Vreau sa ma gandesc ca si pana acum , in fiecare zi, acum amintiri, la toate clipele frumoase in care am uitat cine sunt, ce sunt si ce probleme am, momente in care m-am simtit frumoasa, iubita , importanta si cu viitor familial . Vreau sa-mi amintesc de zilele de vara , de emotii , de atingeri intre mana mea si-a lui , de toate cuvintele care-mi faceau inima sa bata, obrajul sa roseasca si sufletul sa sara-n sus de bucurie ca nu mai e singur .... Eu ma cunosc
 si mai stiu ca dificil si complicat imi sunt unele din trasaturile caracterului meu  si cu atat mai mare mirarea ca cineva m-a iubit chiar si asa . Stiam ca nu are sa dureze si nu din prisma pesimistica , ci din natura lucrurilor din jurul meu, care mai niciodata nu tin , eu am trait putine momente cu adevarat fericite in viata mea, si ele au fost exact cele care nu dureaza...probabil ca-n mare parte din cauza mea . Nu sunt un om bun si tind sa le multumesc celor care ma considera asa dar sa le spun ca se inseala . Sunt un om rau si egoist . Sunt un om care isi doreste fericire si liniste dar care face sa sufere pe cei din jur. Sunt incapabila sa aduc in viata cuiva fericire sau implinire , n-o spun din durere ci din concluzia evenimentelor , din faptul ca ma cunosc si pe undeva am realizat ca nu ma pricep in a aduce bucurii in inimi ci numai suferinte, complicatii si din pacate  exprimarea a ceea ce simt prin cuvinte nu face decat sa ma puna intr-o postura si mai negativa, " hmm is doar vorbe .." si asa este ! Sunt doar vorbe dar nu sunt aruncate-n vant si doar asa sa fie . Eu le rostesc din inima  , le rostesc traindu-le doar ca ele la suprafata ajung doar ...cuvinte... . Regret cand fac rac celor care-mi vor binele, regret cand vad ca aduc suferinta si complicatii , regret cand nu pot sa ajut si uneori imi este si frica sa mai stau in preajma unui om bun , pentru ca , involuntar , prin viata mea complicata , fac rau .
   Ma "logodesc" cu singuratatea , singura care ma accepta si caruia nu-i pot dauna, oricum as fi eu . Probabil ca suna dramatic si sinistru dar nu e, nu si pentru mine , si nu spun asta din prostie , rautate sau grandoare . Pur si simplu daca stiu ca sunt mai mult daunatoare in viata celorlati , prefer ca , firea mea, felul cum imi gestionez viata , felul cum gandesc si cum stiu eu ce-i mai bine pentru mine , sa fie departe de toti sa nu poate face rau . Eu cu mine pot traii, ma cunosc , ma suport sau nu sunt aceeasi eu cu care sunt obisnuita si nimeni si nimic pe lumea asta nu trebuie sa-mi suporte mie complicata mea viata . Draga singuratate , bine ai revenit in viata mea, nu te primesc cu bratele deschise, ci doar cu mintea , ea stia c-ai sa te intorci...

luni, 9 septembrie 2013

DESTEAPTA-TE ROMANE


    Da, asa-mi da impresia din cauza mentalitatii inapoiate, din cauza ignorantei si a frustrarilor oamenilor care gasesc de cuvinta sa-si razbune propriile esecuri in numele altora si care gasesc mereu solutia cea mai la indemana dar nu si cea corecta , morala si de bun augur...
   Un eveniment cu adevarat trist si dureros s-a intamplat in Parcul Tei din Capitala  un copil de 4 ani si-a pierdut viata si  fratele lui, de 6 ani, a fost ranit, dupa ce au fost atacati de cainii maidanezi din parc. Cum era de asteptat au inceput anchete peste anchete , vine aruncate ba pe cutarescu , ba pe firma nu stiu care ...au inceput care mai de care sa "se scoata" si sa se jura ca ei nu au nici o vina , normal..cainii o au in viziunea lor ! Nu-mi doresc si nu ii doresc nimanui sa treaca prin suferinta acelor doi parinti care si-au pierdut copilasul intr-un mod atat de urat si tragic .  De la acel nefericit eveniment , oamenii au inceput sa se scanzalizeze, sa ameninte ca ei vor face dreptate, vedete s-au intrecut in postari pe retelele de socializare amenintand ca-n zonele unde locuiesc ei vor murii multi caini. Cum sa nu fi indignat cand vezi ca din start problema este pusa gresit ? ! Chiar nu spun aceste lucruri prin prisma unui mare iubitor de caini ce sunt , dar tocmai pentru ca sunt , cunosc cate ceva despre aceste animale si nimeni si nimic nu va putea sa ma contrazica vreodata atunci cand spun ca , cainii nu gandesc, nu au ratiune pe cand omul, care se presupune a fi cea mai evoluata specie pe acest Pamant da dovada de "animalitale " , au inceput sa apara asa zisii "justitiari ai dreptati " care s-au gandit ca este foarte corect sa dea foc la caini maidanezi de vi, sa-i otraveasca si sa-i sufoce in saci menajeri... pur si simplu mi-e scarba si groaza de locul pe care-l numesc "tara mea " . Le este lene si probabil si influentati de coruptie si traficul de influenta sa caute si sa pedepseasca adevaratii vinovati pentru intamplarea respectiva si pentru atatia caini lasati liberi pe strazi. Caini care sunt probabil de cand s-au nascut pe strazi , infometati, chinuiti si batuti, loviti de masini, mancand cine stie ce mizerii si caini care nu sunt sanatosi si apti asa cum sunt cei pe care-i tinem acasa , la caldura, cu Pedigree , baita si afectiune . Tot omul este de vina ca s-a ajuns in situatia de fata , fondurile au "disparut" ca prin minune , nu s-au investit in adaposturi , vaccinuri si injectii de sterilizare si eutanasiere , dupa caz . Spun si-mi asum ce spun, in tarile civilizate ca Germania, Franta etc nu vei vedea  niciodata asa ceva , vei vedea adaposturi curate , functionale si oameni informati care te pot indruma, sfatuii si ajuta sa adopti un catel, sa faci o donatie si sa inveti atatea despre aceste patrupede NEVINOVATE !

Pacat ca nu se trezesc si nu se vor trezii prea curand caci acei oameni sunt incapabili pe de-o parte sa proceseze informatii sub nivelul lor intelectual , au acel spirit de turma barbar si parca o fac cu placere in "numele dreptatii" . Pe de cealalta parte , persoanele cu adevarat responsabile , acei oameni votati de noi, cu functii si funduri mari , cu limuzine si vile , case de vacanta si lux in nas , au stat pe tusa , au aruncat "pasa" de la unul la altul, audat din umeri, au folosit cuvinte elevate si pompoase menite sa prosteasca populatia prin promisiuni si prin felul lor ipocrit de a-ti arata ca intr-adevar le pasa si ca e prioritara problema  , dar , razand sau injurand in sinea lor ca sunt deranjati de la somnul din care romanul nu s-ar destepta cum zice imnul...


"dragi" politicieni , nu renuntati la visele voastre, dormiti in continuare ! 



Romania este tara in care nimic , niciodata nu se termina " A. Gheorghe . 

miercuri, 3 iulie 2013

FUNNY TRANSLATE

Cum îi explici unui englez ce înseamnă denumirea unui oras din Romania...

Pentru cei care stapanesc excelent, deopotriva, limbile romana si engleza!



Urlaţi - Gimme Some Noise
Ciorogarla - Nigger River
Constanţa - The Steadiness
Afumaţi - Neversober
Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
Călăraşi - Silly-dressed Folks on Horses
Piteşti - Youdohide
Oneşti - The Sincere
Huşi - Shoo!
Buhuşi - Boo!
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Baicoi - Hey, Ball!
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Buzău - Really Fat Lip
Năvodari - Networkers
Dor Mărunt - Miniature Melancholy
Voluntari - Town of Unpaid Assistants
Domnesti - You the king!
Bucuresti - Is like having fun, but no one has in fact.
Caldarusani - Bucketeers
Ploiesti - Rainman
Negru Voda - Darth Vader
Vanju Mare - Cannot be translated but is very popular among girls.
Viseul de Sus - Uptown Restroom
Botosani - Everybody gives head
Piatra Neamt - German stone
Alba Iulia - White Julia
Fetesti - Girly town
Otelul Rosu - Russian steel
Negresti - Ghetto
Budesti - Shitting place
Eforie - Drugs allowed
Fundulea - Everybody loves anal
Baia Mare - Very big bathtub
Campulung - A very long field
Portile de Fier - Iron Gates (sooo Lord of the Rings)
Dragomiresti - Lots of Dragomirs
Vaslui - Pot his

miercuri, 28 noiembrie 2012

NERVI VS NERVI


   Motive. Intotdeauna vor exista motive pentru fiecare miscare , vorba sau actiune a unei persoane. Am zis ca voi face exercitii cu propria mea viata incercand sa invat sa deosebesc motivele reale de cele inventate uneori de noi , oamenii pt a ne justifica sau a ne simtii mai putini vinovati atunci cand vina o purtam chiar noi !
   Este foarte adevarat ca lumea e intr-un continuu haos astazi, lumea si-a pierdut valoarea sentimentala inlocuind cu cea financiara si prioritatiile in viata , si persoanele apropiate . Acum banul e cel care "decide" pe cine sa iubeasca , pe ce loc sa fie si de ce importanta morala. Inteleg  ca traim un stres cotidian care e prins intr-un circuit inchis si parca nu se mai termina dar totusi , la mine parca nu a mers fraza " stii , scuze de la nervi ca am avut o zi proasta .."  , soo? si eu am avut o zi proasta, hai sa ne omoram frate pt asta ! Nu! Si NU si NU si NU ! La mine va inceta sa mai mearga scuza asta pentru ca a-ti "varsa " nervii pe X pt ca Y a fost cel care ti-a "umblat" la sistemul nervos nu mi se pare nici logic nici justificabil , decat o exceptie de la regula neimpusa de vreo lege sau conducator. Face parte din umanitate , e la libera alegere si in puterea fiecarei persoane-n parte de a se autocontrola . Cum ar fi , in fiecare zi avand o zi grea , obositoare si proasta la servici sa mergi acasa si sa aplici tratamentul " nervi varsati " pe cei care te iubesc , te sprijina si fac parte din familia ta ?  Nu cumva ai continua "starea" de la job si acasa ?
Da' cum ar fi sa vi de la un job ok , unde iti place si te simti chiar bine , sa ajungi acasa si cineva sa-si "verse" nervii pe tine pt ca o alta persoana a "avut grija de asta " ? Ti-ai dorii sa locuiesti la job , sa faci suplimentare sau sa dispari... Nu stiu, pur si simplu cred in puterea autocontrolului , trebuie doar sa se vrea cu adevarat nu sa se vra cu fraza " eu nu vreau sa fiu nervos pe tine dar nu mai pot sa ma controlez.."  - N.U.    E.X.I.S.T.A   !!!
    Nu stiu , dar sunt momente cand omul pestera mi se pare alegerea buna cand vrei o viata linistita . Nu inteleg de ce trebuie sa am contact cu oameni care pur si simplu nu-mi aduc energie buna , nu-mi dau stare buna sau se prefac ca le pasa?

     E GREU SA FI OM IN ZILELE ASTEA...

marți, 9 octombrie 2012

PARTE DIN LUME



        Cam pe tot parcursul anilor de scoala am invatat ce este Evolutia , mi-a luat ceva timp sa inteleg dar ce vad acum imi pare Involutie....nu stiu cum era in '40 sau '70 decat din auzite , din povestile celor care au fost acolo , care au trait atunci...dar acum...in ultimii ani parca noi oamenii am uitat ca avem nevoie in primul rand de sentimente , de caldura, de liniste si pace, de buna intelegere si bun simt, de cultura si educatie, de strictul necesar si lucruri marunte menite sa bucure sufletul in primul rand....
        Ma uit in jurul meu si ma trezesc intr-o era unde dependenta de telefoane , tablete , haine , bijuterii si alte nimicuri lumesti este intr-o continua ascensiune...am vazut de curand la un Oficiu Postal o fetita de 15 ani care habar n-avea sa completeze un formular de expediere al unui colet dar avea I-phone , ma intreb ce parinti are? Din ce generatie si cu ce educatie de oferit? Este cert ca "meseria" de parinte  nu se invata la scoala  dar eu cred ca sunt anumite lucruri de la sine inteles, nu trebuie filosofie pentru a intelege ca datoria unui parinte este sa imbrace copilul, sa-i dea de mancare , sa-l trimita la scoala , sa-l invete putin si din bunele maniere , sa-l cultive general , sa-i ofere explicatii pe intelesul sau si nicidecum sa-l indobitoceasca lasandu-l sa piara in "societatea demoralizanta in care traim". Este foarte adevarat ca oricat l-ai feri pe copil nu poti sa-l cresti in lanturi departe de ochii lumii , insa poti cu eforturi mari, intr-adevar sa-l faci sa inteleaga de ce va trebuii sa lupte in viata pt ceea ce-si doreste fie ca e un I-phone fie ca e o casa .
        Poate ca nu inteleg eu vremurile de acum desi am numai 26 ma uit cu nostalgie si tristete pe geam la copii de azi si ce vad ma ingrozeste putin...nu se mai joaca ca si noi " de-ascunselea, prinsa , tarile , ratele si vanatorii etc " . Imi aduc aminte ca eram cat ziua de lunga afara , nu ne trebuia mancare , somn , nimic, alergam de colo -colo si numai ideea de a merge acasa ne intrista . Nu aveam "net" si "facebook" , nu ne doream lucuri scumpe ci doar tenisi si palete de badminton si fluturas , nu stiam multe ca si copii de azi care incep mult mai devreme sa se considere maturi si independenti desi cultura lor, comportamentul lor lasa mult de dorit . Si atunci iti vin in minte parintii inconstienti care , se scuza ei, din dorinta de a ii oferii copilului viata pe care ei n-au avut-o il strica la cap si pe urma tot ei se plang ca au un copil rasfatat, obraznic si care "costa". Cum ti-l cresti, asa il si ai !
      Din ce in ce mai multi oameni cauta sa-si imbunatateasca imaginea de sine, muncesc strans si cu sarguinta pt a-si satisface nevoile dar nu modeste, financiare si-n acelasi timp risipesc tot mai mult..si mai mult....se indeparteaza de natura tot mai tare si ar prefera o vila in locul unui parc verde si frumos....risipim si-o facem din reflex deja....avem pretentii mari la standarde mici...ne vaitam si ne complacem in loc sa devenim o mana de fier si sa facem ceva , sa aratam ca meritam Pamantul nu ca-l detinem , sa recunoastem ca e vina noastra ca s-a ajuns aici , sa incercam sa reparam greseala uriasa , care , intr-un final va avea repercursiuni de ordin mondial si atunci va fi...prea tarziu.
      Omul nu inseamna stapanul lumii , al animalelor si plantelor ! Omul inseamna fiinta mai evoluata decat plantele si animalele care trebuie sa convietuiasca laolalta cu acestea in armonie si spirit!

luni, 8 octombrie 2012

INTENTIA SE POATE NUMII DEFECT UMAN

       Nu scriu asta prin prisma unei zile proaste , e doar o conversatie cu mine insumi in scris...
E adevarat ca experienta mea in viata e inca frageda , mai am de "strans" de invatat , de experimentat si de trecut prin , insa..pana acum cate ceva tot am strans eu . Ca fiecare om , cunosc multi oameni , pe unii mai bine , pe altii la suprafata si clar odata cu umanitate nu exista om fara defecte , greseli , prejudecati . Ceea ce nu pot sau poate ca pe undeva nu vreau, sa inteleg este raul intentionat gratuit , falsitatea gratuita , ipocrizia , lauda de sine si crearea unei imagini false doar pentru a "da bine-n societate". Stiu ca sunt oameni care nu mai sunt deranjati sa aibe in preajma astfel de oameni sau pur si simplu se afla pe aceeasi lungime de unda . Eu nu sunt intruchiparea perfectiunii dar fac si voi face tot posibilul sa nu fac parte din categoria aia . Am incercat experimentul de a suporta asemenea oameni in preajma mea si..chiar nu pot , mi se ridica instant tensiunea si ma cuprinde o stare de dezamagire si dezgust , pur si simplu imi vine greu sa port o simpla conversatie cu acesti oameni fara sa-mi arat oarecum antipatia . Imi spun anumite cunostinte ca nu am ce face , ca trebuie sa nu mai iau in seama dar eu ma cunosc si sunt genul de om care daca as stii ca lumea ar devenii cu adevarat mai buna in schimbul vietii mele as da-o fara ezitare .
      Cel mai concret exemplu care-l pot da legat de "defectele" cu care nu as vrea sa am de-a face sau sa le am este o fata , care de curand a intrat in cercul nostru de munca. La prima vedere mi-a fost tare draga , parea o tanara simpla , dezinvolta si vesela...pana intr-o zi cand i-am vazut si chipul...nu doar masca. Mare mi-a fost mirarea s-o aud cum isi lauda singura cariera si cat de indispensabila era ea la vechiul loc de munca , am zambit si mi-am zis in sinea mea "oare chiar asa o fi". Apoi zilnic vedeam cum se lupta sa-si construiasca o imagine spre perfectiune in noul loc . Pana intr-o dupa-amiaza cand probabil de plictiseala -am analizat comportamentul fata de noi cu superiorii de fata si fata de noi fara superiori :) . Clar , doua persoane diferite . Ma rog detaliile nu-si au rostul cert este ca am fost trei persoane deranjate de comportamentul ei si din trei numai eu am zis "hai sa-i spun in fata". Bineinteles ca a sarit ca arsa , a negat ceea ce era evident prin felul de comportament si ezitari . Avea o singura scuza ca-si face datoria ..yeah right :D...i-am spus "fati-o dar in asa fel incat sa nu calci peste oameni in scopul de a te realiza profesional , nu e treaba mea ca tu vrei sa pozezi in femeia de "afaceri" a anului insa ca sa iesi tu curata la suprafata nu-ti impinge colegii in noroi...si ca incheiere i-am adus aminte ca , chiar si intr-o institutie nu trebuie sa lipseasca umanitatea si spiritul de solidaritate caci pana la urma oameni suntem.." . Probabil ca nu i-a convenit dar e muuult mai usor sa spui lucrurile in fata chit ca esti catalogat rau, nesimtit etc...inainte nu spuneam in fata si regretam , insa de rusine n-o faceam...imi era rusine de nesimtirea altuia....Stiu ca nimeni nu e perfect dar sa faci bine gratuit si rau NE-intentionat nu inseamna PERFECTIUNE inseamna UMANITATE !
        "Vei invata pe cheltuiala ta ca de-a lungul vietii vei intalni mai multe masti decat chipuri " 

Luigi Pirandello

miercuri, 19 septembrie 2012

NEVOIE UMANA


      Obsesie sau joc al mintii ? Sursa de energies au inchipuire ? Ceva care-mi spune “ai nevoie de asta “ ca de soare si apa , veselie si liniste , curaj si siguranta…atunci asta cer , asta-mi doresc si asta ma motiveaza sa merg inainte sis a nu ma impiedic in orice “pietricica” .
      Dupa atatea zile de nori si ploaie , cand iese soarele gandesti si ce gandeai cand era innorat dar vezi din alt spectru luminos si…parca arata altfel decat arata , parca ai alt suflu decat aveai… Doar ma las purtata de sentimente frumoase si sincere , le apreciez si ador intr-o lume construita pe minciuni si egoism , pe fals si altruism…eu profit,imi iau energia de unde este , imi iau zambetul de la cine-l imparte cu mine, imi iau linistea in surdina , ochii ii indrept spre lumina si viata merge inainte . Este incredibil de frumos sa vezi cum lucrurile din viata ta incep sa prinda contur si sens, sa simti ca esti destul de important in viata incat sa merite sa traiesti, este incredibil sa-i fie cuiva dor de tine sa simti ca , contezi si nu mai esti inconjurat de oameni dar tot singur  sa fii . Nu stiu cui sa multumesc dar “multumesc” si zambesc caci ma simt norocoasa si cu “bateria “ aproape plina !
     Sunt si voi fii o profitoare veritabila, profit de oameni si le iau tot ce au ei mai bun si de nepretuit :  veselia , bunatatea , simplitatea , buna dispozitie, cunostintele , sfaturile si dragostea pentru bun si frumos .  Exista oameni buni , va spun eu , nu e correct fata de ei sa generalizam atunci cand avem parte numai de dezamagiri din partea altor oameni , mai bine intreaba-te de cate ori ai dezamagit tu , ai fost un om rau? ! Totul depinde de cerintele tale, pretentiile tale si iti sugerez sa nu ceri vreodata mai mult decat oferi .

     Ai de ales din miliarde oamenii “pentru tine” sip e “filmul” tau , ai marele avantaj sa comunici, sa schimbi idei , sa cunosti si apoi sa-ti “opresti” ce-ti place J

joi, 13 septembrie 2012

TUPAC AMARU SHAKUR



Astazi , 13.09.2012 se implinesc 16 ani de la nefericita seara din Las Vegas cand raperul Tupac Shakur a trecut in nefiinta ...

Tupac Shakur s-a nascut sub numele de Lesane Parish Crooks in Brookin, New York – pe 16 iunie 1971.În cartea recordurilor – 2PAC - deţine locul întâi în topul celor mai vânduţi rapperi – cu peste 73 de milioane de discuri vândute în întreaga lume – dintre care 44 de milioane doar în Statele Unite – unde are nu mai puţin de 17 piese de top 10.
Este considerat unul dintre cei mai buni rapperi din toate timpurile – atât de fanii genului cât şi de criticii de muzică. Când era copil, mama lui i-a schimbat numele în Tupac Amaru care înseamnă în incaşă "şarpele strălucitor". Shakur înseamnă în arabă "mulţumită lui Dumnezeu". Din copilărie, toţi l-au numit "Prinţul Negru". La vârsta de doi ani s-a născut sora lui, Sekiwa. Tatăl lor, Mutulu, era membru activ al grupării Black Panther şi a fost condamnat la 60 de ani de închisoare pentru jaf şi crimă.
De când a plecat Mutulu, familia a trecut prin vremuri grele. Oriunde se mutau - Bronx, Harlem, adăposturi - Tupac era nefericit. "Îmi amintesc că plângeam tot timpul. Marea mea problemă când creşteam era că nu mă puteam integra pentru că eram de peste tot. Nu am avut nici un prieten cu care să cresc."
La vârsta de 12 ani, Tupac a descoperit pasiunile pentru actorie, poezie şi melodii de dragoste. Familia s-a mutat apoi în Baltimore, unde Tupac a studiat la Şcoala de Arte, actorie şi balet. La această şcoală, Tupac a lăsat o impresie profundă asupra profesorilor şi arăta un mare potenţial. Din păcate, Tupac nu a putut să continue pregătirea. S-a mutat în Oakland, California cu restul familiei. Atunci a început Tupac să "umble cu lumea rea". La 15 ani, a decoperit muzica rap - a început sa scrie texte, să umble ţanţoş şi să profite de trecutul lui din New York. Oamenii din oraşele mici se temeau de reputaţia New York-ului; s-a autodenumit MC New York şi a lăsat impresia oamenilor că era un dur.
Până la vârsta de 20 de ani, Tupac a fost arestat de opt ori, fiind şi condamnat la 8 luni de închisoare pentru abuz sexual. În plus, a mai fost implicat în două procese, unul dintre ele constând într-o răfuială (în care a fost ucis un copil de 6 ani) între banda lui Tupac şi o bandă rivală.

Nefiind ţinut înapoi de lipsa lui de educaţie, Tupac s-a alăturat trupei de rap Digital Underground ca dansator.Nu la mult timp după ce trupa a ajuns foarte cunoscută, Tupac a lansat primul lui album, 2pacalypse Now, care a fost un succes. Hit-ul Brenda's Got A Baby l-a lansat pe Tupac în lumea muzicii. Datorită talentului lui, a primit un rol în filmul Juice. Tupac a lansat apoi albumul Strictly for my N.I.G.G.A.Z., care a fost un mare succes şi chiar a intrat în topuri. ulterior a primit discul de platină pentru albumul Me Against The World.
În noiembrie 1994, a fost împuşcat de 5 ori în timpul unui jaf în care hoţii au dispărut cu bijuterii în valoare de 40.000 de dolari. Tupac şi-a revenit în mod miraculos şi a produs realizările artistice cele mai impresionante, inclusiv albumul Me Against The World în anul 1995.
Tupac a fost acuzat pentru abuz sexual asupra unei femei pe care a cunoscut-o într-un club. Cu câteva ore înainte ca Tupac să fie găsit vinovat, a fost ameninţat cu pistolul şi jefuit de nişte bărbaţi ale căror intenţii şi scopuri încă sunt necunoscute. Tupac a fost eliberat pentru o cauţiune de 1 milion de dolari. După eliberare, Tupac a lansat cel mai bun album al său, All Eyez On Me. Albumul s-a vândut până acum în 9 milioane de exemplare, ceea ce este revoluţionar pentru un dublu-CD, mai ales de hip-hop.

Ca actor, Tupac a cunoscut succesul în filmul Poetic Justice în care a apărut alături de Janet Jackson. Rolul l-a făcut pe Tupac şi mai cunoscut şi a dovedit lumii că muzica nu este neapărat atributul său numărul 1. A mai jucat apoi în filmul Above The Rim

     Pe 7 septembrie 1996, 2Pac – era în Las Vegas, la un meci de box între Bruce Seldom şi Mike Tyson. După acest meci se ia la bătaie cu Orlando “Baby Lane” Anderson, component al grupului „Southside Crips”. Bătaia pe care i-a aplicato acestuia a fost filmată de camerele video ale hotelulu. 2Pac l-a bătut pe Anderson pentru că unul din bodygard-ii lui a fost bătut de Anderson şi gaşca lui. După acest conflict, a plecat împreună cu Suge Knight, în clubul deţinut de casa lui de discuri – Death Row. De fapt, ultima fotografie cu 2Pac în viaţă, este făcută acum, în maşină împreună cu Suge Knife. La ora 23 şi 14 minute, în timp ce s-au oprit la intersecţia dintre East Flamingo Road şi strada Koval Lane, 2Pac a fost împuşcat dintr-o maşină ce a trecut prin dreptul lor fără să oprească. Sakur a fost lovit de 4 din cele 12 gloanţe tintite asupra sa – 2 gloanţe i-au lovit pieptul, unul în braţ iar altul l-a nimerit în dinţi. Însă pe Suge Knight, care conducea maşina, nu l-a nimerit nici un glonţ şi a avut doar câteva zgârieturi de la geamul spart. După incident, cei doi au fost duşi la spitalul „Universital Medical Center”. 6 zile mai târziu, pe 13 septembrie 1996, 2pac a decedat. Familia şi prietenii l-au incinerat, iar cenuşa a fost împrăştiată în Oceanul Pacific, în Los Angeles.
     A fost si este o adevarata inspiratie pentru oameni , mai mult decat un raper . Un om vesel, genial si neinfricat . Un om care si-a expus in cantecele sale , in poeziile sale, teoriile asupra vietii sociale , asupra celor care ne conduc, a spus lucrurilor mai mult decat pe nume , a dat nume si numere , a deschis multi ochi si a ciulit multe urechi . Legenda vie supravietuieste prin noi, cei care l-am "cunoscut" , care i-am inteles muzica . 

   Odihneste-te in pace Pac  ! 

luni, 23 aprilie 2012

A SIMPLE THOUGHT

There are moment's in u're life when we are afraid to be happy because someway we know that allways a moment of happiness raise us to high and when he fall the "contact" with earth of our feet its painfull ...but optimism tell's us to enjoy the moment cuz tomorrow who knows...
Im kinda dreamer in life and i stil believe in " ever after " but this doesn't mean i don't have my eyes open and my spirit ready for disillusion...i love to dream and i don't see this like im lying to myself but untill i have hope , im alive and our dream's is the only thing's that no one can take us ...Ofcourse i also havemoment's when i am pessimistic but i guess this depend's on the mood that i have , plus if i have  a bad mood i raise my moral by myself  thinking that the only way to resolv or creating something good , first i need to be with my mind clear not full of black thought's...
Now i have wing's again...and i hope my future gonna be a good one and i hope im getting old with love arround me , support and with a man that loves me like i am and NEVER disrespect me !