Timp...

       E tot ce avem ...e ot ce nu putem oprii... si indiferent de varsta , vine TIMPUL...mi-am da seama ca asta e cel mai de nepretuit lurcru ...nu banii, nu casele si cariera....TIMPUL. Si odata cu asta ni se duc zilele, momentele care puteau fi bune si oportunitatile spre fericire.... Acum , la aproape 30 de ani nu-l mai pot ignora...si culmea il vad peste tot... l-am vazut si pe chipurile parintilor mei ...ce frumos este cand incepi sa vezi totul si mai clar , simai clar. Sa iti dai seama ca in sfarsit ai pus prioritatile principale la locul lor, sa faci curat in viata ... asa cum inca fac si eu. M-am indepartat de  multe lucruri si oameni care nu-mi mai imbogateau sufletul , im lasau un gust amar si ma intreb de ce azi cand doi saumai multi oameni se intalnesc fac schimb de...nimic...
     Visele mele is altele astazi...vreau alte lucruri de la viata si in special de la mine...am alte sperate mai marete si sper sa am sanatatea fizica si mentala , sper sa am putere si tot ce fac sa fie prin prisma binelui . Imi doresc sa pot fi vazuta si inteleasa de oamenii care ma iubesc si pe care-i iubesc la randu-mi . Sa-si dea seama cum sunt eu cu adevarat , sa stie  ca nu le-as face niciodata vreun rau sau sa-i tradez. Daca le va fi greu eu voi face tot posibilul sa-i ajut . Si asta ca asa sunt eu , empatia mea este peste masura si poate ca asta m-a facut un om si mai bun decat as fi putut fi vreodata. Am luat totul ce-a fost ca pe niste lectii de viata si folosesc tot ce-am invatat si pentru viitorul ce-l am in fata . Incerc sa fiu un om corect cat se poate caci traiesc destul in tara mizeriilor , voi incerca sa invat multe , sa-i invat si pe altii , sa-mi iubesc si ingrijesc barbatul, sa-i fiu alaturi in special la greu caci la bine,stim cu totii sa fim alaturi ,Am sa-l sprijin, il voi ridica de josde fiecare data , ii voi arata ca-l iubesc , ca-l respect pentru ceea ce este ca om.
  Sper sa-mi impart TIMPUL cu omul p care-liubesc , sper sa-mi vad copii si nepotii crescand , sper sa le pot oferii toata dragostea mea . Sper ca Universul sa-mi dea TIMP...

CAND TRECUTUL TE CONDAMNA LA NEFERICIRE

   Auzeam alarma ca prin vis...am deschis ochii incet caci durerea de cap de ieri nu ma parasise nici dupa somn nici dupa o pastila . Imi doream din suflet sa fi visat totul...imi spuneam " Doamne spune-mi ca a fost doar un cosmar.. "  , dar e real...socant de real...si ma simt atat de pierduta...nu inteleg oare de ce mi se intampla toate astea... de ce mi se spulbera fericirea cand abea am intalnit-o ? Oare chiar asa om nenorocit oi fi ca nu merit nimic bun ? De ce ....ei.... serpii care mi-au mancat zile din viata , m-au luat de proasta si naiva astazi sunt bine mersi si eu platesc ? Eu sufar si sunt pedepsita constant de un trecut pe care mi l-am asumat , am trecut demult peste caci atunci...desi nu am daruit totul...astazi sunt blamata si pusa la zid ca nu conteaza ca nu am daruit totul...pacat ca traiesc intr-o lume unde  organele sexuale au valoare mai mare decat sufletul si inima...pacat ca la asta se rezuma totul...insa nu si in mintea mea... pentru mine de nepretuit este sufletul si inima, capul si constiinta ... si evident ca trupul in masura in care in sfarsit m-am simtit linistita si lasata de val cand singurul barbat pe care l-am iubit si-l iubesc cu adevarat m-a atins.... eu de mai bine de un an...in acele momente..uneori nu ma simteam bine...ma inhibam si ma simteam murdara si uram ca in trecut am fost atat de naiva si dusa de nas... imi aduc aminte cand am vrut sa vorbesc cu cineva din familie legat de viata mea de atunci..nu aveau timp de sfaturi, ma repezeau si-mi spuneau ca sa-i las cu prostiile mele.... mai mult nu am stiut...si...nu m-am daruit eu toata ziua buna ziua si orisicui,...chiar daca am regretat demult anumite decizii si alegeri nu am putut intoarce timpul ci doar casca ochii si invata din acele experiente nefericite si seci... Insa la ce bun regretele cand pentru persoana iubita nu conteaza asta ? La ce bun sa spun si sa arat ca regret si ca , desi el nu crede si culmea abea ieri am aflat ca nu a crezut niciodata ( m-am simtit ca ultima femeie proasta )in faptul ca eu pe el l-am asteptat....bun..in viziunea lui nu l-am asteptat pentru ca deja trupul meu a fost pangarit.... pacat ca nu a inteles nimic...pacat ca nu a cunoscut-o pe Cristina dinainte...acum ar fi vazut si inteles muult mai multe si poate ca ar fi apreciat "nimicurile mele " . Ii pasa de mine dar eu nu contez. Sufletul meu nu conteaza ! Nu conteaza ce am simtit ieri sa aud din gura lui ca ii e scarba sa-l ating si sa-mi spuna ce stomac ai avut...un fel de...altfel..cu alte cuvinte.... si culmea cearta a degenerat de la prostia mea de a-i atrage atentia... a luat-o ca pe cel mai mare rau..ca si pana acum dealtfel..el ma iubeste si totusi ma crede un om rau care face rau intentionat si culmea...care lui ii face cel mai mare rau si cu siguranta atat altora cat si familiei mele nu le-am facut .... dar asta eu nu am de unde stii decat daca ii intreaba cineva..si sa bagi parintii si fratii si surorile intr-o chestiune de relatie si iubire mi se pare o prostie care nus-i are deloc sensul... mi-a reprosat ca nici mamei lui nu i-a spus de atatea ori TE IUBESC ...:(..preferam sa nu-mi spuna de atatea ori si sa nu-mi spuna deloc ca sunt cosmarul vietii lui, ca sunt un om imposibil , ca m-am distrat si nu l-am asteptat cu intepaturile de rigoare.... deloc nu mai contez !!! Toate promisiunile si taria lui, la inceput perfect constient de tot , modul in care imi spunea ca noi vom razbii, ca dragostea ne leaga si ca el niciodata nu va cauta ceea ce ne separa ci ceea ce ne leaga...imi face rau astazi sa-i mai citesc acele cuvinte care nu mai inseamna nimic nici pentru el care le-a scris...imi face rau sa-mi amintesc ca..candva nu-mi vorbea asa nici macar cand ne certam..cu "ba" si cu "frate"....mda...poate ca unii ar spune ca exagerez dar eu nu o fac pentru ca simt ca el este cel mai important om din viata mea, pe el il vreau si il iubesc chiar si-n ciuda faptului ca  mai des in ultima vreme m-a facut sa ma simt...comuna...nu ca si la inceput.... la inceput cand plangeam amandoi imbratisati si credea mai mult in dragostea mea decat astazi cand sunt lanmga el ! Nu mai contez pentru ca pentru el o postare pe facebook si o poza cu inimioara nu inseamna nimic decat pret de cateva secunde..apoi..uita...eu pun suflet mult si simt emotia in toate "nimicurile " astea...eu ma simt atat de indragostita dar acum am aripile frante... nu stiu ce va fi de viata mea...nu stiu ce ma mai asteapta..si nu stiu daca voi mai simtii cu adevarat ca sunt iubita ...de fericire nici nu mai pomenesc..nu e ea de mine... doar sunt o pagana,...de daca alti barbati au luat foste dame de companii de neveste, ce daca is si barbati care au trecut peste trecut si au inteles ca daca ea e aici si acum , inseamna ca-l vrea pe el si s-a... pe restul... Nu conteaza ca eu plec trista si ca doar cele 8 ore de munca zilnice ma fac sa sufar in interior de dor .... nu conteaza ca ma simt destul de suparata pe mine ca nu am stiut sa-mi gestionez viata corect si sa raman o virgina... ce daca astazi iubesc din toata inima mea si-mi dau seama ca cu nimeni nu am avut astfel de vise si dorinte....ca multe lucruri nu le-am facut cu nimeni si pentru nimeni... ce daca eu astazi sunt alta si dispusa sa am o viata alaturi de el...pentru el , toate astea nu mai inseamna aboslut nimic .... modul in care a ajuns sa-mi vorbeasca cu "frate " si cu " lasa-ma cu crizele tale ordinare" ...si multe altele .... m-au facut sa inteleg ca nu ma mai respecta , ca nu mai simte dragoste pentru mine.... nici nu stiu ce mai simte... nici nu stiu daca a fost dragostea atat de puternhica incat el sa vrea sa lupte si totusi sa n-o faca....nici nu stiu cand a incetat sa mai se controleze in ceea ce priveste limbajul fata de mine....tonalitatea .... sa nu mai spun ca scuipa in fata mea...oribil sentiment am... ma simt...deja moarta sufleteste si nu stiu ce sa ma mai fac cu viata mea... mi-e dor de el dar ce folos cand el nu ma mai vede .... Oricat ma rog la Bunul Dumnezeu ...se pare ca nimic nu ma ajuta sa-l fac sa inteleaga un singur adevar : CA PE EL IL IUBESC  PRIMA DATA IN VIATA MEA , CA LUI M-AM DARUIT 100% , CA E PRIMUL CU CARE-MI DORESC CU ADEVARAT FAMILIE SI SA IMBATRANESC ALATURI ....

   Nu doresc niciunei femei care nu a fost curva dar a avut experiente , a fost om cum a stiut ea, sa treaca prin ce trec eu... iubitul sa te iubeasca si apoi sa te respinga..apoi dinnou sa te iubeasca apoi dinnou sa te respinga amintindus-i de trecut ...cand pe corp nici urma de trecut...doar urma de mainile singurului barbat pe care l-am iubit vreodata !
     Nu am crezut niciodata ca el va ajunge sa-mi vorbeasca asa.... chiar nu am crezut ca va venii ziua asta.... in miracole nu mai sper caci nu exista ...nu si pentru mine....sufletul meu e condamnat sa fie nefericit si singur pana cand voi parasii lumea asta plina de imperfectiuni ... 
    Iubesc si nu am cui sa mai spun asta , sufar si ma doare si nu are cine sa ma inteleaga... nu stiu cum de mai mereu a avut un asa mod straniu de a vedea lucrurile incat e convins ca fix pe el l-am neglijat cel mai mult , ca fix lui i-am facut atatea... dar eu nu am geresit in prezent cu nimic, nu l-am inselat , nu l-am mintit...imi spune ca eu i-am produs o trauma la inceput ca eu am fost prima... e adevarat ca nici eu nu am mai dat peste un ...pur sa stiu ce si cum...si eu nu-l credeam atat de naiv in asta vazand ce are pe calculator si stiind ca cei de azi au acces la niste filme de mi-e jena mie sa ma uit ....apoi l-am vazut priceput in ..altele...si am crezut ca doar zice asa din orgoliu si sa nu se simta un pustan...si am gresit ca crezand asta l-am luat mai tare....dar si eu m-am simtit aiurea sa vad ca ....rar i-a venit dragul sa ma iubeasca norma, cu saruturi si cu dragoste dinaia cu foame ...in rest m-am simtit ca si cum el mereu a avut parerea despre mine ce mi-a spus-o ieri si m-a tratat ...ca atare.... eu daca ii spun  ceva se supara tare si urla ca l-am jignit..ca inapoi imi trimite alte cateva jigniri ...nu am dreptul sa spun nimic...sau na..eu fiind mai mare poate  par mai tare si gata sa duc tot felul de cuvinte dureroase... dar eu am sa-l iubesc mereu chiar si asa....pana cand nu va mai ramane nimic din sufletul meyu...care moare incet incet adunand amaraciune si dezamagire, singuratate si tristete....

Nu am crezut vreodata ca voi ajunge aici...cred ca rad oameni de mine cat sunt de proasta ca eu ca aproape 30 de ani mai eram cu Printi si Printese... cu siguranta ca dragostea si binele vor invinge daca doi oameni isi doresc cu adevarat asta , am vazut oameni care au avut probleme mari si reale , le-au murit un copil, s-au inselat si tot au ramas impreuna ...evident nu trebuie s-o cauti cu lumanarea, ideea e sa fie calm si iubire mereu dar acei oameni iti arata ca DRAGOSTEA ADEVARATA EXISTA CU SIGURANTA ! 
Stiu ca niciodata nu voi fi  c adevarat inteleasa .... 
Eu am sa-l iubesc tot restul vietiimele...si ..stiu ca nu regreta nimic din ce mi-a spus la nervi , suparare ..vreodata... am putut sa fiu tare si sa nu plang cu toti ceilalti oameni din viata mea, fata de el ..nu pot sa fiu tare oricat vreau....imi simt picioarele moi...tremur toata..respir greu si-mi bate inima tare....si fizic ma simt rau... am adormit cu iepurasul de la el in brate... macar am avut pe cineva langa inima mea care batea in timp ce eu plangeam pana am adormit.... 

Cea mai frumoasa declaratie de iubire

" Draga mea iubita , 
E joi 23.10.2014 ora 15:35 
Afara-s ude betoanele de la ploi, ploua de doua zile. Furtuni, uragane, chiar de-ar fi si frici si ne-intelegeri intre noi...nu e nevoie decat de o picatura incinsa din lava iubirii noastre nesfarsite , cu milioane de grade Celsius , sa stinga ca pe-o picatura de apa neinsemnata , gandurile, festele, nervii , starile si defapt obstacolele care sunt ca niste "virusi" plapanzi intre noi . 
Iubito sper din toata inima , defapt sunt sigur ca :
Ne vom tine de mana 
                                  fie greu
                                  fie usor
                                  fie nori cu ploi , sau soare 
                                  fie dimineata 
                                  fie zi sau noapte , aici, acolo , acum si-n zare ...

Lacatul iubirii noastre nu se va desface nici cand moartea ne va despartii .As vrea sa fim pierduti intr-o sticla in Ocean sau Mare ...aflati undeva departe de griji, nevoi de tot si de toate ...
Nu incetez sa te iubesc , iubito iarta-ma...nu vreau sa te ranesc ...

       Mi-e dor de tine...mi-e dor ! " 

Ploaie de om...

Si cei ce plang sunt fericiti, ei par oameni tristi ..pentru ca fericirea lor e amintirea clipelor de odinioara...  Nu-i judecati , daca puteti ridicati-ii si ganditi-va ca intr-o zi cenusie veti avea nevoie de cineva sa va ridice ..mai ales ca timpul..timpul trece greu pentru un suflet in ruine...  Singuratatea..cumplita boala, nu te lasa sa traiesti dar nici nu te omoara...

E-uri

E aproape o saptamana decand am scris ultima data..si totusi..inca n-a venit Soarele... e cu dinti si atunci cand apare... ma simt tare neputincioasa , serios, simt ca am si corpul asa moale si nici o putere sa ridic ceva sau sa pot fi mai ferma... ma simt debusolata, speriata, umilita si dezamagita... m-am intors la crunta mea realitate, la vesnicul meu ghinion si vant al singuratai crunte , care ma trage dupa ea de parca ar vrea sa-mi manance sufletul.... 
Nu caut sa ma victimizez deloc. Caut liniste. Caut iubire si speranta. Caut sufletul meu care credeam ca-mi va fi atat de alaturi incat s-ar ridica impotriva lumii pentru mine . Cat de naiva sa crezi ca traiesti in lumea ce-ovisezi ? imi spun eu deseori... da chiar , oare cat de naiva sunt ? Sau proasta ? ...
M-am mintit pe mine cand imi spuneam in gand ca in sfarsit voi fi fericita si mi se va schimba viata..m-am mintit grav dar nu are impotranta..sunt atat de lasa ca uneori refuz cruntul adevar in favoarea unei minciuni frumoase care sa ma faca sa uit de absolut tot...
Nu sunt si nici nu voi fi eu aia norocoasa...nu in viata asta..nu eu ...

Orice dar nu femeie...

     Cu toate ca pe acest blog nu am cine stie ce urmaritori...este public si vreau doar sa spun ca, cine nimereste aici si crede ca e vreun blog emo sau eu mai stiu ce "destainuiri ale inimilor frante " a intuit doar pe jumate.... astern mai mult zilele mai putin bune pentru ca atunci avem nevoie de solutii, de incurajare , de sfaturi si de puterea sa ne ridicam dinnou . In zilele bune cine are nevoie de sfaturi ?     Cine are nevoie de ceva cand ii merge totul bine?!
     Ma gandeam acuma..bine, si citind pe diverse forumuri , cum naiba isi da seama o femeie cand e femeie ? Ca eu una nu-mi dau seama..oi fi in ceea ce priveste varsta ..dar nu ma simt asa ...m-am simtit rar femeie in viata mea...si asta decand l-am intalnit pe el... insa...astazi...e altfel. S-a schimbat totul si sincera sa fiu..nu stiu daca vreodata va fi la fel...si eu am momente cand sunt plina de speranta si dorinta sa lupt...nu si cand sunt descurajata...am tot cautat si am tot cautat despre "raceala in relatie"....ma simt foarte pierduta..si trista si dezamagita....as vrea sa stiu , oare chiar atat de mult rau i-am cauzat incat astazi abea sa-l recunosc...il caut bezmetica cu inima si gandul , il rog sa vina inapoi...sa nu ne pierdem unul de altul....   este prima data in viata mea cand sunt atat de afectata de ceea ce cauzez eu..stiu pe undeva ca e vina mea pt raceala lui , e vina mea pt ca l-am facut sa se indeparteze si sa se raceasca de mine...nu-i mai vine sa-mi faca complimente , daca il supar cu ceva devine rece si imi scrie mesaje seci " ceau , cf " si alte  exprimari menite sa-mi sece inima si mai mult... stiu ca este vina mea ca nu mai e asa incantat si nerabdator sa ma vada ....  e vina mea si eu nu ma mai simt femeie..nu ma mai simt in stare de nimic... ma simt urata si stearsa..expirata si foarte singura ...mi-e dor de el... mi-e dor de mine... am vazut ca daca imi arat tristeatea ii pasa...da ii pasa ca vine si ma ia in brate si ma calmeaza dar mai tarziu..e la fel totul..sau daca ascund si zambesc si par ok nu-i da prin cap ca as putea avea ceva sau ca ceva ma framanta... este vina mea ca in loc sa uit inceputul imi amintesc toate acele momente frumoase si acum sufar ca nu mai e asa..nu mai sunt  fata aia in ochii lui, nu mai licaresc ochii lui ca atunci... abea daca ma mai atinge .... is lucruri pe care el nu mi le-a facut niciodata si consider ca nu le merit , caci asa-mi spune toata  lumea , ca barbatul singur face pentru femeia lui ceea ce el simte si crede ca ea merita...iar eu , stiu numai eu ce fel de viata am avut si de ce acum uneori reactionez la anumite intamplari cum reactionez , nu toti avem aceeasi rezistenta in viata iar eu nu doresc nimanui sa simta singuratatea , bataile si lipsa de afectiune pe care le-am simtit eu... maturizata fortat neavand de ales...

   Stiu ca nu merit si de asta voi inceta sa mai am asteptari care nu-mi apartin. Imi voi vedea locul in viata lui si lungul nasului. Nu ii voi mai cere nimic..astept cumintica sa vad daca vreodata voi mai fi aceeasi fata pt el ...  caci oricum mor iubindu-l numai pe el...
 

M-am pierdut...

" DAR SINCER DEJA.. S-A CAM INTAMPLAT CAND DEJA NU PREA MAI PUTEAM MA CREZI?"

Nu am puterea sa scriu... si nici sa sterg fraza asta din mintea si sufletul meu....